Ultima soluție, altă evoluție!

Un prieten care n-are nici o treabă cu fotbalul ne-a pus pe gînduri. „De ce“ – a întrebat Ion – „se spune că jucătorul Ics evoluează la echipa Ygrec? Poate că nu evoluează…“ Bună întrebare! Imediat ni s-a aprins beculețul, ne-am gîndit pe loc la Regele nostru, la domnul Gică. Îl luăm drept exemplu, pentru că rămîne un exemplu greu de egalat. Hagi a evoluat la Farul, Sportul Studențesc și Steaua, a involuat la Real Madrid, a evoluat la Brescia, a stat pe la Barcelona și a evoluat la Galatasaray (nouă trofee în cinci ani: pentru campionate, două Cupe, o Supercupă a Turciei, o cupă UEFA și o Supercupă o Europei). Gică Hagi  și-a pus ghetele în cui la Istanbul. Ei bine, tot la fel am putea comenta și evoluțiile (sau involuțiile) tuturor celorlalți colegi ai mărețului Gică, cei pe care tot noi – ăia din presă – i-am botezat, flotant și discutabil, jucători din Generația de Aur. Ne abținem. Nu dorim să cădem în patima nostalgiei, vrem să trăim în prezent. Pen’ că, fraților, numai mîine nu-i poimîine, doar în februarie nu se face martie, luna cînd vom intra în febra (să nu fie COVID, Doamne ferește!) preliminariilor pentru campionatul național și a turneului final european Under 21. Ne preocupă, așadar, „tricolorii noștri“. Ne rîcîie, brusc enunțată, teoria evoluției. „Tricolorii noștri“ oare evoluează? Unde, la ce club, cum și – important! – de ce? Să-l lăsăm pe bunul și bătrînul rege Gică Hagi să se joace-n colb de cronici – oricum ai judeca, omul acesta, doar cu picioarele lui (cu stîngu’, mai ales), a scris file de istorie… Acum, tot ca simplu exemplu, urmăm scara evoluțiilor. Ne gîndim (tot ca exemplu, doar…) la succesor, la prințul Ianis. Ianis a evoluat la Viitorul, a involuat la Fiorentina, iarăși a evoluat la Viitorul, a fost prin Belgia, iar acum stagnează la Glasgow Rangers. După turneul final Under 21 din Italia și San Marino, am fi zis – cu entuziasm, ca mai toată lumea – că puștanii din autointitulata Generație de Fier ne vor obliga să ne eliberăm, în sfîrșit, de nostalgii păguboase. Am fi zis că vine „vremea tinerilor“. Jos „Generația de Aur“! Din păcate (pentru întreaga suflare microbistă din România și diaspora), colegii de generație ai lu’ Ianis evoluează cumva la echipele lor de club. Dar, de fapt, nu-ți dai seama dacă evoluează. Nu prea joacă. Căpitanul echipei de atunci, de la turneul Under 21, simpaticul și charismaticul portar Ionuț Andrei Radu, n-a mai stat între buturi de aproape un an de zile. S-a finalizat de la ăia mai bătrîni. Nici Tătărușanu – foarte bun portar! – nu mai prinde un post de titular (pentru portari e cel mai greu). Tătărușanu a evoluat la Steaua, la Fiorentina și la Nantes. La celelalte cluburi cu care a semnat un contract, pe bune, o fi făcut și el ceva. Apropo, tot legat de portari: Pantilimon? Era cîndva pe la Manchester City, parcă… Mai trăiește? Și n-o să mai stăm acum să-i luăm la bani mărunți pe toți tinerii, ca-n ziarul Sportul de pe vremuri, acolo unde, după fiecare meci al echipei naționale, se posta rubrica „Tricolori – post cu post“. Nu, dom’le! La sugestia unui prieten, ne gîndim doar la teoria evoluției pe teren. Sînt tineri și, așa cum pățesc atîția alți tineri, în lumea asta rea, contemporană, își găsesc cu greu un loc, un post de titular pe piața muncii. Acum, junii promițători parc-ar începe să evolueze: unu’, Drăgușin, la Juventus și – să-l țină mușchii – Mihăilă la Parma. Altfel, discuția rămîne deschisă în continuare. Abia așteptăm să proslăvim evoluțiile tinerilor noștri. Hai România! Întăriți-vă umanitatea, hai omenia!