A dat domnul vicepremier Dîncu și, prin pronia guvernului tehnocrat, cică se redeschide Arena Națională. Să fie primit! Decizia asta (altfel, binevenită) e ca o frecție pe un picior cu dublă fractură și triplă ruptură de ligamente încrucișate. Performerul accidentat, adică sportul din România, trebuie să parcurgă o lungă perioadă de recuperare (mulți ani, probabil) pînă să-și revină la forma anterioară. Dacă-și va mai reveni vreodată.
Avem și noi un fix. Așa cum taica Tatulici, pe vremuri, orchestra megaloman emisiunea Stradă, școală și spital, ei bine, noi, ceva mai modești, ne-am propus să agasăm pe tema “Stadion și sală de sport”. De fapt, dacă te gîndești, vine de se leagă. Pentru că sportul este o autostradă către civilizația globală, o școală a caracterelor și, indiscutabil, un mijloc de a-ți menține sănătatea pînă ajungi la doctor. La fel, durerile infrastructurii sportive se înfrățesc cu durerile infrastructurii rutiere, ale sistemului medical sau educațional. Cauzele bolii sînt similare. Este vorba de un extrem de complex organism politico-juridico-administrativ care, gripat endemic de virusul corupției, nu-și mai asumă acum nici o responsabilitate. Își tot pasează mingea și cartofii fierbinți de la unii la alții, în ingeniosul sistem frichi-freac-o. Rezultatul? Zero la un și mai mare zero.
Simplificarea procedurilor, o mai adecvată definire a relațiilor public/privat și autorități locale / autorități centrale – super, de acord, sună fain, ca la cursurile profesorului Dîncu. “Domnia legii” vs. “legile bunului-simț” – e ochei, ne-am pregăti pentru un doctorat, neplagiat, pe tema asta. Dar mai mult de atît nu ne duce mintea. Noi, ca țăranii, cu oful nostru.
Băi, frați români, cum pizda mă-sii se face de n-avem în București, capitala Principatelor Unite (ulterior, și a plicticoșilor din fosta Austro-Ungaria), măcar o arenă la standarde indiscutabile? Stadion – nu. Sală Polivalentă – nici atît. Patinoar – se mai lucrează. Bazin olimpic de înot – în proiect. Terenuri de tenis – are grijă Banca, declasifică arena din Parcul cu Platani. Ce-am mai zice? Nici măcar niște mese de snooker sau poker de first class n-avem. De ce? Păi, pentru că, așa cum sugeram anterior, toți dau vina pe toți și nimeni nu mai e responsabil. Îi încurajăm pe eroii ce s-ar încumeta să descîlcească acest ghem vicios.
Noi, de pe tușă, riscăm doar un pronostic (pariuri nu, să nu pățim ca Șumudică!). Știți cînd vom juca iarăși un sfert de finală la Mondiale, iar olimpicii noștri vor cîștiga 15-20 de medalii? E un pont. Ține de un proiect atît de banal, încît întreg universul băștinaș, cu îmbîrligăturile-i tipice, va conspira în continuare pentru nereușita lui. Deci va fi atunci cînd se vor rezolva toate belelele astea din Capitală și, în restul teritoriului, vor înflori nenumărate stadioane și săli, pline de copii și juniori. Ceea ce vă dorim și dumneavoastră, doar să ne lase ăștia! Numai bine.
Super articol !!!!!!!!