Etapa trece, întrebările rămîn. A fost sau n-a fost? Cine sîntem și ce vrem? Încotro ne îndreptăm? Care-i sensul Ligii 1 pe acest pămînt? Iată, fraților, niște probleme de-a dreptul filosofice, legitim exprimate în etapa existențială în care ne aflăm – a zecea etapă. De obicei, pe vremea asta, după etapa cu nr. 10, începi să te mai prinzi – cam cine se bate pentru titlu, cam cine se luptă să rămînă pe prima scenă. Ei, aș, ți-ai găsit! Suspansul continuă. Probabil că va mai continua, pînă cînd cluburile își vor găsi drumul către izbăvitorul play-off, către problematicul play-out… Acum, după ce am consumat prima treime din sezonul regulat/regular, nene, poți decît pentru ca să faci un sumar bilanț de etapă.
În ceea ce privește echipele, cum ziserăm, sîntem perfect lămuriți – în sensul că nu sîntem. Doar cîteva exemple. De pildă, CFR Cluj, deși lider, e într-o vizibilă pierdere de viteză, stagnează într-o haltă bătrînicioasă. FC Rapidul a pornit vijelios din gară, dar, după ultimele meciuri, obiectivul realist rămîne cel de la început – evitarea retrogradării. FCU Craiova (Craiova lu’ Mititelu) a pornit pe cai mari, salarii pe potrivă și autocare scumpe, ca la Barca. Oltenașii declarau hotărît că vizează accederea în play-off. Azi, muică, obiectivul la fel de realist rămase tot cam ca ăla al Rapidului. Clincenii, revelația ultimei ediții, au ajuns pe ultimul loc. Ș.a.m.d., exemplele pot continua. Avem un campionat ca vinul de sezon. Tulburel.
Și atunci, te întrebi: dacă Liga 1 e o scenă căreia toți îi sînt actori, moșule, zi-mi și mie personajele principale, eroii primelor și ultimelor zece etape?! Păi, au fost arbitrii, antrenorii și suporterii. Mai puțin fotbaliștii, în special, și fotbalul, în general. Ca fotbal, avurăm parte de o grămadă de meciuri subțirele, cu scoruri mici. Desigur, ne tot place să desemnăm „jucătorul etapei“. Da’ ziceți voi dacă e vreunul care să fi ieșit în evidență – așa, strălucitor, pregnant, decisiv –, astfel încît să poți desemna jucătorul primelor zece etape. Acest vid de putere a fost umplut, firesc și natural, de alți actori.
Arbitrii au ieșit la rampă mai ceva ca primadonele. N-a fost etapă fără controverse mari și erori mari. Adevăru-i că, spre deosebire de odioasei Cooperative, le mai poți găsi un alibi: fluierașii și stegașii contemporani nu-s neapărat corupți, ci pur și simplu incompetenți. Între timp, șeful lor, Kyros Vassaras, face bine-mersi, ca de obicei. Nimic, pe bani mulți. În studiouri apar mereu subiecte de scandal săptămînal. Și, de o vecie, întreaga suflare fotbalistică așteaptă sistemul VAR ca pe Sfintele Moaște.
Antrenorii se dovedesc persoane vulnerabile. Au ajuns ca artiștii din bordelurile Vestului Sălbatic, unde se scria „Nu trageți în pianist, face și el ce poate!“. La noi, în Estul Sălbatic, aproape jumate din echipe și-au schimbat antrenorii pe parcursul acestor zece etape. E încă unul din talentele noastre speciale: tot vrem să schimbăm din mers roțile locomotivei sau, mai pe englezește, să schimbăm caii în mijlocul rîului.
Suporterii – în privința lor, da, iată, în sfîrșit, o veste bună! S-a întors lumea pe stadion. Pînă n-o bagă ăștia înapoi în casă, evenimentul merită apreciat pozitiv. Chiar dacă niște cretini mai slobozesc petarde și fumigene, revenirea galeriilor a însemnat un lucru tare mișto – de la Arad la București, trecînd prin cele două Craiove, Sf. Gheorghe sau Botoșani. Deși nedumeriți, în valul 10 al Ligii 1, să ne bucurăm, așadar! Sîntem spectatori de profesie. Avem actori, the show must go on! Hai România!
