Bugetul Clujului, electrocutat și lovit de autobuze

La ora la care citiți acest text, municipiul Cluj-Napoca își continuă drumul prin spațiul atemporal în care se află de 27 de ani, cu mențiunea că o dată a schimbat macazul, fără însă a schimba sensul de mers. Emil Boc a îmbrățișat, cu puterea unui copil ce primește ursulețul mult așteptat, un nou mandat de primar, al patrulea, iar reformele celui mai cel oraș de la nord de București continuă cu viteza și fervoarea specifice zonei istorice. Clujul, se știe, nu mai are probleme. S-au rezolvat toate. Eu sper să nu fac drumul spre casă, de 6 km, în mai mult de două ore, astfel încât articolul să prindă tiparul, așa că e normal ca administrația să se gândească la viitor și la achiziția a 30 de autobuze electrice.

Ca să înțelegeți ce urmează să citiți, gândiți-vă că textul de față a început să fie scris în trafic. Stând în traficul din Cluj-Napoca, la ora Domnului 17. Pentru că așa se circulă în Cluj-Napoca, încurajându-se, evident, creația. De ce pot scrie eu texte în trafic? Pentru că traficul din Cluj e un fel de parcare foarte întinsă, cu multe semafoare și mai multe benzi. Cum rezolvă administrația problema? Fiind eco și investind, în total, 71,2 milioane de lei în 30 de autobuze electrice. E bine de știut că, la Cluj, compania de transport public în comun folosește încă autobuze Rocar. Exact, chestiile alea pe care le avea Sergiu Nicolaescu în filme. Și autobuzele care nu sunt Rocar sunt autobuze pe care le poți recunoaște în filmele anilor ’70 din Franța. Marfă bună, da.

Așadar, exact cum un cetățean și-ar planta un șemineu de marmură albă în buda din fundul curții, exact așa trece municipalitatea clujeană pe autobuze electrice. Desigur, nu are stații de alimentare, nu are idee unde să le pună, dar cumpără. Pentru că ce ar fi banii europeni dacă ar fi utilizați cu cap și, măcar opțional, cu un proiect gândit și el cumva? Nu știu. S-a făcut verde și, în premieră, pot și eu să mai înaintez zece metri.