Trăiește aproape inobservabil printre noi un gen de om de existența căruia nici măcar nu am ști dacă nu ne-ar vizita ocazional cîte un artist în declinul carierei ca Madonna sau Robbie Williams sau nu ar exista festivaluri ca Untold, Summer Well și Electric Castle.
În afara acestor evenimente, corporatistul de concert nu există, ca om. Șobolănește zece ore pe zi, cocoșat în slujba lui de birou. În rest, n-are timp de distracție și amuzament. Mai iese în Centrul Vechi în week-end, cu colegii de muncă, însă doar ca să nu creadă ăia că el n-are timp de distracție și amuzament. Se îmbată crunt și încearcă să o mamelească pe maimuța de la resurse umane. În rest, scrîșnește din dinți și se uită în calendar pînă i se lungesc ochii.
Pentru că specimenul și-a planificat toate alea 14 zile de concediu în jurul unor evenimente muzicale. Nu în funcție de gusturi, că nu a apucat să-și construiască preferințe în viața lui de rahat. Doar a preluat ce-a auzit mai des. Ascultă ce ascultă toată lumea. Se uită la ce se uită toată lumea. Mănîncă ce mănîncă toată lumea. Așa că alege să se ducă la genul ăla de evenimente de tip numitor comun, unde vin cît mai multe nume cunoscute. Nu contează ce nume, ce cîntă și dacă a auzit de ăia înainte de a se anunța evenimentul. Important e să fie puzderie de oameni care știu de eveniment.
Pentru că nu se duce acolo ca să asculte muzică. Ăla e scopul secundar. Ăla principal e să vadă lumea că s-a distrat. Să facă poze din minut în minut cu brățara de intrare de la mînă. Selfie-uri cu scena în spate. Poze de grup cu toată ceata lui de imbecili, cum zîmbesc toți spre cameră de aproape le pică mandibula. Grupuri mari. Ca să se vadă că au mulți prieteni. Apoi urcă tot pe Facebook și Instagram, cu hashtag-uri inspiraționale: #festival #happy #bestyearsofmylife. Și așa se umple feed-ul insistent de niște fețe pe care nu le vezi tot anul.
Filmează concertul cu telefonul. Vă dați seama că nimeni nu e atît de imbecil încît să creadă că realmente ar exista oameni care ar vrea să vadă filmarea aia, în care un artist se vede pixelat, de la 100 de metri, și se aude ca și cum ar fi picat într-o fîntînă și cîntă de acolo. Scopul filmării nu e să-l vezi pe artist. Ci să vezi că el, corporatistul, a fost acolo. Așa își petrece el evenimentul.
Pentru că nu are timp să se distreze. Abia are timp să producă destule dovezi fotografice că s-a distrat. Oricum, nu mai știe să se distreze de cînd viața de robot l-a omorît pe dinăuntru. Dar, pe Internet, avatarul lui egalează la numărul de poze și zîmbete un om normal. Nu e atît de grav să fii un robot deprimat care se tîrîie, într-o existență gri, între muncă și rutină. Important e ca pe Internet lumea să creadă că ești om.
da’ ce muncesc corporatistii astia asa din greu ?
ce fac ei acolo in corporatie?
ce merge in tara asta asa de bine ca au ei asa de mult de munca pina cad lati?
ufff trebuia sa fac mai multe poze la Artmania!
Esti un frustrat…..hai sa nu ne mai facem poze prin care ne exprimam fericirea si hai sa ne fie jena de un filmulet de 50 de secunde
Asta-i pentru cei care taie shaorma sa nu le para rau ca taie shaorma.
De tristi ca tine care se considera superiori tuturor celor din jur e plina tara. News for you..nu esti special, nu esti mai presus. Esti doar un trist care scrie articole irelevante in spatele unui monitor ca sa iti hranesti ego-ul de imbecil infumurat. Chiar obisnuiam sa iti apreciez articolele..TRIST
Articolul n-ar fi fost rau ca pamflet, daca nu ar fi intervenit jigniri directe gen „imbecili”, „sobolaneala” etc . Asta arata, prietene, ca ii urasti pe oamenii despre care ai scris, si asta te face sa pari un omulet trist.
Tonul gazetariei de tipul pe care vrei sa-l faci e altul. Prob
Stii? Nu zic ca nu ai intr-o oarecare masura dreptate, insa nici pe departe 100%. In ziua de azi toti au ceva de comentat la adresa cuiva, daca e alba, nu e bine ca e alba, daca e neagra, nu e bine ca e neagra, daca e gri, mai bine era alba sau neagra. Explica-mi tu, de exemplu, de ce e asa nasol sa ai o meserie de birou… cu atat mai mult una bine platita…din cate observ eu, majoritatea la asta tanjesc…e drept, nu una la care sa stai 10 ore pe zi, aia e nasol, insa tu ai generalizat. La urma urmei care e meseria ideala? Daca esti pe santier in soare, nu e bine, daca esti sofer de tir, nu e bine ca e obositor, daca esti la birou, nu e bine ca inseamna automat ca esti robot si pupincurist…astea sunt tocmai preconceptiile celor care nu au facut NICIODATA niciuna din aceste meserii…poate cuiva ii place sa conduca atat de mult, incat se face sofer de tir, altuia ii plac atat de mult constructiile, incat e dispus sa stea o zi intreaga in soarele arzator pentru a-si aduce contributia la o cladire mai mult sau mai putin importanta…altul prefera o munca de birou, iar meseriile de birou sunt la randul lor foarte variate. Ok, poate ai vrea mai mult sa fii „patron” sau „sef”…iti zic eu, sa ai propria afacere e frumos, insa e si foarte stresant, pentru ca e responsabilitatea ta sa ti-o administrezi, astefel incat sa mearga bine. Vezi? Toate au plusuri si minusuri, si mai presus de asta, exista chiar si situatii in care un plus pentru tine, poate reprezenta un minus pentru mine si tot asa. La un moment dat, fiecare din noi trebuie sa se hotarasca sa faca ceva, sa faca bani pentru a se intretine, iar cu preconceptii de genul asta ajungi sa nu mai faci nimic…dar sa vezi, ca de bani tot o sa ai nevoie. Personal mi se pare cam ofensator articolul la adresa celor care au o munca de birou, chiar si celor care stau 10 ore, pentru ca ei au ales sa faca asta si nici tu, nici eu nu le putem zice daca e sau nu bine…am inteles, e doar o parere, dar si ce am zis eu aici tot aia e. Poate salariul o face sa merite, poate e chiar confortabil la biroul ala, cine stie?
Iar partea cu festivalul si concertele, scuza-ma, dar poze si filmari fac toti, nu doar „corporatistii de concert”, iar unii sunt mai lipsiti de originalitate si gust decat cei mai sus mentionati…imi cer scuze in numele lor daca te-au ofensat cu prezenta lor printre oamenii „normali”. Si la urma urmei, ce inseamna normal? E greu de explicat.
Iar in ultima parte, as vrea sa iti dezvalui faptul ca da, sunt practicantul unei meserii de birou, si da, am fost partial deranjat de articolul asta…hai sa iti zic cateva lucruri despre mine…sunt programator de vreo 10 luni, anul trecut am terminat facultatea. Lucrez intr-o firma relativ mica, atmosfera relaxata, program flexibil, am ajuns in timpul asta la un salariu de aprox. 1000 de euro, firma are sala de relaxare care include Xbox One, masa de fussbal, masa de ping-pong, darts etc. Cand simti ca nu mai ai chef de programare, poti lua o pauza, joci ceva, si revii la lucru. Oamenii sunt departe de a fii roboti, au gusturi, pareri si principii mai bine puse la punct si originale, spre deosebire de altii cu tendinte de turma. Avem o mica sala de mese, unde luam pauza de pranz, toti rad, sunt bine dispusi, glumesc, nu vezi pe nimeni cu fata sau atitudine de robot…s-ar putea sa aiba de-a face si cu ideea ca le place ceea ce fac, si locul de munca le ofera satisfactie. Si partea cu in ce perioada isi pune cineva concediu e treaba lui, adica normal ca imi pun concediul astfel incat sa prin cat mai multe evenimente, odata ce incepi sa muncesti, nu mai ai vacanta de vara de 3 luni din perioada studentiei sau a scolii si trebuie sa iti gestionezi mai bine timpul…stiu, e misto sa traiesti pe banii parintilor si pe deasupra sa ai si timp de distractie, dar perioada aia se termina la un moment dat, si nu stiu daca exista meserie care sa iti garanteze timp si bani la discretie.
Daca scria despre alta categorie de oameni sau daca nu va regaseati in descriere, v-ati fi distrat copios si ati fi spus ca are dreptate. Parerea mea este ca in mare parte este adevarat ce scrie aici, asta nu inseamna ca fiecare corporatist este asa. E vorba de un ” specimen ” des intalnit printre corporatisti. Normal ca si alte categorii de oameni pot fi inclusi in descrierea din acest articol. Hai sa fim cinstiti, cati dintre cei prezenti la Untold au auzit de artistii prezenti la festival si cati erau cu adevarat pasionati ? Cat despre filmuletele cu telefonul mobil … are cineva dubii ca nu au fost facute decat pt a demonstra prezenta acolo ?
In calitate de corporatist aprob!
Nu sunt,neaparat,un corporatist dar nu esti departe de realitate(bine,chestia cu ‘filmatul”concertelor e peste puterea mea de intelegere)….si la concertele rock e la fel…la Priest,Slash sau Dream Theater am facut’bataturi’la deste de la cate ‘poze’ am facut…cat ii priveste pe cei care te ‘injura’e o vorba…’adevarul supara’..
De la concerte punk se pune? Ca noi suntem anti sistem!:D
Expresia „corporatist” este prea largă, corporatiştii care au 1-2 mii E salariu sunt puţini şi de regulă nu au timp nici de spectacole, nici de comentat articole pe net, în rest sunt o grămadă de „corporatişti” spalători de vase şi vânzători la Mac’ Donalds sau prin magazine, chiar şi bugetarii de prin primării se consideră „corporatişti” şi deşi din pozele de pe facebook zici că au o viaţă de huzur tot netul îi dă de gol că sunt nişte amărâţi fiindcă salariile lor sunt publice prin declaraţiile de venituri puse pe site-ul instituţiei unde lucrează. Chiar şi ziariştii se consideră o specie de „corporatişti”, dar se consideră superiori pentru că salariul ăla de 1000 Ron îl iau pe drepturi de autor şi nu plătesc CAS, sunt un fel de şmecheri şi ei. Oricum ar fi meteahna asta cu umflatul în pene e universală, eu văd că de aceleaşi belele suferă şi străinii, nu pe meleagurile Valahe sa inventat cocălăreala, noi doar o copiem stângaci.
Ce m-a distrat, n-a fost atat articolul, cat reactia corporatistilor, de catel calcat pe coada. A celor care, in afara slujbei, umbla cu nasu-n smartphone si pe jos si-n troleibuz. Cand vorbesc, parca au prune-n gura, nu rad nici de propriile glume, asta daca sunt in stare sa le faca. Pentru ca, un corporatist adevarat n-are simtul umorului. El este SERIOS! Nivelul lor de cultura e foaaarte scazut, dar asta nu-i deranjaza. Daca-i vorbesti, te priveste suspicios si abia-ti raspunde. Unii devin chiar agresivi. Daca au si ceva functii la firma, sunt importanti. Aunati la evenimentele de piata, sunt ca un stol de vrabii. Nu asculta muzica, ci lalaie in cor, fiecare pe limba lui. Asta-i ” tineretul cu ochii luminosi ” visat de comunisti.
Oare câți dintre cei care își dau cu părerea aici au vrei idee unde au intrat?! Sau când intri de pe feisbuc, nu contează altceva decât să-ți dai cu părerea despre ce orice îți sare în ochi?! Câtă psihologie pe capul centaurului. A scris exact ce trebuie ca să atragă „dovezile”. :-))