De ce Taraf TV e cel mai tare post TV

Există o specie antipatică de om care, la orice discuție legată de TV, o să dea ochii peste cap și o să ragă cu patos că el nu deține televizor și că oricum, atunci cînd deținea, se uita doar la documentare despre protoni și academicieni care ascultă Wagner și se mîngîe în barbă. Și acum nu au timp, pentru că au activități mai elevate. Cum ar fi datul cu părerea pe Internet despre chestii la care nu se pricep.

O altă specie antipatică de om e ăla care urlă peste tot că nu ascultă manele. De parcă asta l-ar face brusc intelectual. Sau de parcă manelele ar fi mai rele decît muzica pop românească. Aia despre cum viața e bine, e bine cînd te distrezi și e bine să iubești. Despre asta cîntă toți de cînd au apărut, fără strop de personalitate sau trăire proprie. Aspirații de bază general umane. Țiganii ăia agramați măcar încearcă să-mi spună ce au înțeles ei de la viață, cu mintea lor simplă. Iar muzical, tot pop-ul pare generat de același program de calculator cumpărat de Marius Moga cu 3,99 $ în 1999 și moștenit de Smiley. Să ți se ofenseze urechea fină cînd auzi o manea, dar să taci senin cînd radioul e pe Zu sau ProFM, ca și cum astea ar fi mai bune decît manelele, e o dovadă de imbecilitate cruntă.

Taraf TV nu se preface că e altceva decît este. Alte posturi TV se chinuie din răsputeri să nu-și facă publicul să-și dea seama că e handicapat. Aici, între clipuri, avem reclame la proteze de mîini și picioare, la cel mai ieftin alcool la sticlă de plastic pe care îl poate consuma legal omul și la ce posturi de muncă au mai apărut pentru gunoieri. Taraf TV e amuzant. Negrișori fără dinți în gură își filmează videoclipul cu telefonul, în fața curții cu prostituate de pe centură, cu chiloți tip anii ‘80, trași pînă în uter. Interlopi se ceartă schimbînd melodia unul peste altul, pentru cîțiva euro, toată noaptea. Dani Prințul Banatului și Dani Mocanu fac o trilogie despre un domn apăsat de greutățile vieții, măcinat de remușcări și hăituit de lege în “Să mă feresc de gardă”, care înfruntă viața de pîrnăiaș în “Sînt la închisoare” și plănuiește să-i omoare pe ăia care l-au dat în gît în “Răzbunarea”. Mai ceva ca Sergiu Nicolaescu.

Nu vă mai uitați la chestii pe jumătate retardate, oameni buni. Nu mai consumați retardări ascunse sub lumini și costume frumoase, păcălindu-vă că ce consumați voi nu e în totalitate retardat și că voi nu sînteți complet imbecili. Acceptați-vă condiția și uitați-vă la Taraf TV. Pentru că retardarea e ca sexul. Și dacă e puțin, doar cu vîrful, tot se pune. Și dacă tot se pune, măcar să fie plenar. Eu, cînd vreau să fiu oligofren, dau pe Taraf TV. Să-mi curgă o bală în colțul gurii. Ăia cărora le curge bala la MasterChef și cred serios, în căpșorul lor, că niște oameni care se încruntă la mîncare ar fi mai presus decît manelele sînt la fel de oligofreni ca și mine, doar că ipocriți pe deasupra.