Recentul premiu național de poezie a inflamat spiritele. Cînd e vorba de poezie, în România nu-i de glumă. În capul bietului premiant al ultimei ediții, Gabriel Chifu, vicepreședinte al USR, s-au slobozit tunete, fulgere, imprecații și acuzații. De la mediocru pînă la harakiri nu a fost decît un pas. După patru tururi de scrutin, dintre candidații propuși – Mircea Cărtărescu, Aurel Pantea, Marta Petreu, Ioan Moldovan, Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Vasiliu și Gabriel Chifu – cel de pe urmă a fost cel dintîi. Juriul a dat, juriul a luat, fie numele juriului binecuvîntat. Să-i spunem și numele (e aproape un substantiv colectiv): Nicolae Manolescu (președinte), Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Ioan Holban și Mircea A. Diaconu.
Scandalul a pornit de la cei care au considerat că juriul s-a făcut de căcat, sub bagheta președintelui USR, care și-a premiat, prin presiuni, subalternul. Membrii nevolnici ai juriului s-ar fi făcut de rîs cedînd unor presiuni telefonice venite de la Paris și au votat cum le-a dictat partidul. Cînd scriu asta, mă îneacă melancolia: acum 35 de ani, dl Manolescu rîdea în hohote de directivele partidului, deși PCR îl pusese pe lista neagră. Exact cum face domnia sa acum. Iată că timpul trece și oamenii din funcție se schimbă. Dar funcția, niciodată. Spun asta pentru că, acum, am convingerea că ne aflăm în fața unui caz penal de manipulare, efectuat, cu bună știință, de președinte.
Suspiciunile mi-au fost iscate de procedura insolită de jurizare. Membrii nu s-au văzut și nu au discutat, fie și în contradictoriu, niciodată. Mai mult, nici n-au semnat, în cunoștință de cauză, vreun proces-verbal în care datele și opțiunile să fi fost trecute în clar. Dar cum? – o să mă întrebați. Simplu. În timpul deliberărilor, președintele Nicolae Manolescu a telefonat de la Paris fiecăruia în parte și, la scurt timp, i-a reapelat spunîndu-le că nu există majoritatea decisivă. Treaba asta a durat trei runde, pentru ca, la a patra, să iasă din urne învingătorul. Dar a văzut cineva vreun proces-verbal? Există vreun șervețel care să confirme validitatea votului? A văzut careva ce a votat și ce s-a pus în dreptul numelui său? Mister. Dl Manolescu i-a dictat lui Gellu Dorian, tot prin telefon, numele cîștigătorului. Dar cine poate dovedi că acesta a fost votul real al juriului? Nimeni. Înclin să cred că ne aflăm în fața unui caz de manipulare și fals în acte publice, făcut cu bună știință. Adică a dat cu mucii în fasolea literară. Îl provoc pe dl Manolescu să dovedească cu înscrisuri că protejatul domniei sale, Gabriel Chifu, a cîștigat pe bune cel mai prestigios premiu de poezie. Dacă nu e în stare, am să cer tuturor membrilor juriului să-și facă publice opțiunile ultimei runde de vot. Mă tem că ne așteaptă o mare surpriză. Cîștigătorul – real – a fost altul.
P.S. Acesta nu e un articol împotriva USR, nu pregătiți bazooka!
mai e vorba şi de nişte zeci de mii de leuţi noi din bani publici, printre altele. un mizilic de vreo 5000 de euro veniţi din vistieria Primăriei Botoşani. which sucks