Atunci cînd nu le este complet necunoscută, pentru ieșeni noțiunea de hostel înseamnă cu totul altceva, conform unei interpretări foarte proprii și personale. După ce am făcut o excursie pînă la marginea orașului, la Hostel Păcurari, care se laudă pe net că e cel mai tare din Iași, pentru a fi refuzați (o voce blondă mi-a spus telefonic că e complet ocupat; judecînd după ușa încuiată și lipsa oricăror sunete/mișcări în interior sau exterior, cel mai probabil nu mai avea nici un client și nu voia să deschidă doar pentru noi), am naufragiat la Casa Bucovineană, celălalt „hostel” găsit online, o specialitate locală foarte diferită de ceea ce se înțelege îndeobște prin așa ceva.
Locul: „Hostel turistic”. Așa scrie pe firma fațadei aflate în buricul tîrgului, pe Cuza Vodă, strada ieșeană cu cele mai vechi clădiri, moderne pe vremea domnitorului. Dacă aș fi ascultat de flerul format în atîția ani de călătorie, n-aș fi trecut de ușa de la intrare nici tăiat cu lama cuțitului de la unghieră, dar curiozitatea profesională a fost mai mare decît instinctul de conservare. Am pășit, deci, într-un hol întunecos, gazda unei miniexpoziții de icoane și alte obiecte bisericești (sticla specială pentru agheasmă era pièce de résistance), pînă la mica recepție în care un bătrîn se scobea în nas pe o canapea jerpelită și se uita curios la noi, de parcă nu mai văzuse niciodată oameni cu rucsac.
Prețurile: Tanti din spatele tejghelei a avut totuși amabilitatea de a ne permite să vizionăm mai întîi cele două camere disponibile de la etajul 3 (100 de lei dubla cu baie, 70 de lei camera single cu baia pe palier), la care am ajuns slalomînd printre lenjeria pusă la uscat pe casa scării, cîinele care dormita la intrarea în buda comună și jungla de ghivece cu plante agățătoare din fața ușii.
Ambianța: Casa Bucovineană e orice altceva își dorește patronul să scrie pe firmă – hotel de lux cu seră încorporată, refugiu montan în centrul orașului –, dar nu hostel. E genul de loc în care-ți pui prosopul pe pernă înainte de a te culca, soiul de motel comunist în care s-au schimbat doar ușile și o parte din mobilier, încrucișat cu un fost bordel (un amic localnic mi-a zis ulterior că așa ar umbla vorba prin tîrg). Informație parțial verificată: pe la 3 a.m., cînd m-am întors, ușor anesteziat, din cîrciuma rock Gate, pe canapeaua din holul recepției două fete îmbrăcate lejer, în pantaloni scurți, negociau cu un client, în engleză, oferta de pulpe. G.B.
Geniala descriere. Tinand cont de toate indiciile („Casa bucovineana”, icoane, etc) daca proprietari nu sunt cei din familia Vicovencei. Cat despre hostel-bordel… am mai gasit in Iasi (pensiunea „Marcello”) si aiurea, de unde am fugit cat m-au tinut picioarele. Problema e ca sunt destul de scumpe, ca sa crezi ca e un loc decent.