La centru, Serviciile române își bat capul cu cartelele preplătite, cu obtuzitatea unei populații care nu înțelege că a trecut vremea drepturilor și cu teroriști de duminică. Pe cîmpul de luptă cu informația lucrurile stau însă puțin altfel.
Ca peste tot în lume, ofițerii români plecați în țări străine să ia pulsul terorismului la firul ierbii sînt angajați de Ministerul de Externe și ocupă diferite posturi în ambasade sau consulate. Ei sînt plătiți de MAE, adică MAE îi are bugetați în banii ministerului. Bani care, se aude printre spionii români, sînt foarte puțini. Atît de puțini încît, după ce-și ocupă postul sub acoperire, ofițerul român nu poate să-și pună palma-n fund și pistolul la brîu și să plece în misiune. Nu, deloc, el trebuie să muncească în ambasadă pe postul pe care îl ocupă în organigramă. Așa se face că nemulțumirea e mare și frustarea cam tot pe-acolo pe undeva. Spionul nostru muncește cot la cot cu ceilalți angajați ai ambasadei, iar după program își vede de treburile pentru care a fost, de fapt, trimis acolo.
Tot e bine că dimineața primesc presa la ambasadă gratis și se mai pun la curent cu evenimentele din zonă.
