Articole din categoria: Editorial

În mitologia şleampătă a politichiei româneşti, unde nimeni n-a murit de damful ridicolului, apariţia unui liberal „cinstit şi sărac“ pe ulicioara suspinelor avea să umple golul lăsat de retragerea lui Ion Iliescu în debara. Fiindcă în Crăciunul copilăriei noastre am suferit de prea puţine globuleţe, bomboane fondante şi nuci poleite, avem acum pornirea freudiană de a-i împodobi pe noii sosiţi în stabiliment ca pe brăduţi, îmbăloşîndu-i în beteala unei admiraţii bolnăvicioase. Cine ar fi bănuit că în zglobiul ministru al […]

Toate experimentele cu programa şcolară ale miniştrilor care au fost plantaţi la Educaţie de la Mihai Şora încoace au dus la balamucarea învăţămîntului. Jocul de-a băgăm asta şi scoatem aia i-a zăpăcit pe profesori, care nu mai ştiau ce să predea la ore. Iar elevilor atît le-a trebuit cînd au văzut că una nu prea învaţă şi alta li se cere la examene.  Educaţia a tot fost reformată pînă a ajuns pe butuci. Dacă mai adăugăm şi grevele profesorilor şi […]

Pe drumul de costişă ce duce la Buşteni veneau opt mii de oameni – şoferi amărăşteni. „Ce lungă pare calea la dus şi-ntors acasă, am vrea să-i dăm o talpă, dar coada nu ne lasă.“ Şi bieţii oameni, palizi, avînd concediul rupt şi o maşină ruptă şi ea pe dedesubt, mergeau în treaptă-ntîia, încet, dar pe-a lor faţă puteai citi doar ură şi nici un chef de viaţă. În ochii lor de vulturi, adînci, vioi şi mari vezi flegme în […]

După ce au înghiţit pe nerăsuflate hapul lui Bush, că poamele răului nu cresc decît în grădina Islamului, europenii şi-au dat în petic interzicînd zilele trecute basmaua trasă pe ochi a musulmancelor, nu şi chiloţii transparenţi ai creştinelor din Bruxelles. Că asta e morala Coanei Europa la început de secol douăzeci şi unu: n-ai voie să-ţi ascunzi faţa sub văl de vreme ce ţi-e îngăduit să-ţi arăţi curul pe stradă.  A fost de ajuns ca un creştin de-al nostru scandinav, […]

Cine şi-ar fi închipuit acu’ douăzeci de ani că societatea noastră se va metamorfoza dintr-o îngăduitoare damă de consumaţie într-o mătuşă habotnică şi pîrîcioasă, stînd cu bucile pe cheile de la cămară? După ce am trăit cu obsesia congelatoarelor burduşite chiar şi cînd mîncam cartela lui nea Nicu pe pîine, nu ne putem obişnui cu ideea că vîntul libertăţii îţi smulge şi vrabia din mînă şi-ţi uşuie şi cioara de pe gard. Dulcele frison capitalist, trăit cu inconştienţă în anii […]

În timp ce poporul dă talpă Loganului pentru a ajunge mai repede la mare, să se bălăcească alături de alge, anticomuniştii rămîn la job peste program şi lucrează din greu pentru înfiinţarea Muzeului Comunismului.    Vladimir Tismăneanu, proaspăt decorat de preşedinte şi transformat în Mare Cavaler al promovării democraţiei, crede că treaba e urgentă şi că românii au nevoie de muzeul ăsta mai ceva ca whisky-ul de gheaţă. E cald, la naiba, şi un muzeu plin cu anticomunism e tot […]

A apărut într-o rochie albastru-bacalaureat, cusută de un creator decadent şi purtată cu şovăiala unei şcolăriţe perverse. Ca şi la gala lui Bute, unde huiduielile exprimau nu atît ura politică, cît apropoul soldăţesc, şi la conferinţa de presă de a doua zi reproşul jurnaliştilor era presărat cu testo­steron. Aşa a fost, de fapt, întotdeauna.  Elena, femeia blondă, bună şi obraznică a partidului, a provocat nu atît mogulii, cît masculii. Look-ul sfios, combinat cu insinuarea, e reţeta milenară a femelei care […]

Abia ce se oglindi narcisiacul nostru preşedinte în apele istoriei, trecînd Prutul de mînuţă cu Hitler în pas de deux, că pofta de brînză de vaci a lui Benjamin Netanyahu îl salvă de la dezastru, scoţîndu-l nu doar din ghearele lui Medvedev, ci şi din rahat. Norocul chior îi tutelează în continuare existenţa lui Traian Băsescu, fiindcă normal era ca premierul israelian să-l exoflisească pe corijent din lumea bună a politichiei, trimiţîndu-l să facă pluta pe Marea Moartă, nicidecum să […]

Cu aerul său de fată mare care își închipuie că păsărica e de genul neutru, domnul Funeriu a ajuns în topul gingășiilor băsesciene, deși numai în desenele animate se în­tîmplă ca un cotoi năpîrlit în rele, trăind într-o veșnică săptămînă a brînzei între ghena de gunoi și aco­perișul fierbinte, să declare cu seninătate că printre feblețile sale se numără și șoricelul dalb, născut în eprubeta unui laborator de științe naturale. Într-o țară unde pușcăriabili se­mianalfabeți și-au tatuat pe bicepși titlurile […]

Lupta lui Traian Băsescu împotriva celorlalți a început modest, cu Victor Ciorbea. A urmat Petre Roman, apoi, pînă să înțeleagă cineva ce se petrece, a fost înregistrată dispariția din PD a lui Sassu, Duvăz și Cazimir Ionescu. Gușă, Lavinia Șandru și un lung șir de aliați mărunți au fost răpuși în deschidere la Tăriceanu, primul adversar care a reușit să rămînă în picioare pînă la sfîrșitul conflictului. De aici încolo, președintele a abandonat victimele individuale și a trecut la grupuri. […]

E atîta fum în încăpere că ţigările colegilor mei lucesc stins, ca farurile de ceaţă. În mijlocul redacţiei, instalat cu tot cu depresie pe un scaun rupt, zace, între asfixie şi infarct, cîştigătorul licitaţiei. Mezinul Adamescu, copilul de biznis al familiei, poartă un obraz palid, de miliardar înjunghiat. Vorbeşte, fără ca măcar el însuşi să se creadă, despre viitor, dar pleacă peste un sfert de ceas luîndu-ne cu el trecutul. Un badigard gras cît doi badigarzi graşi îl urmează, apoi […]

Fratele Preşedintelui a tăiat fără şovăire nodul grobian, afirmînd că aşa cum îl ştie el pe Traian, în ’47 n-ar fi abdicat, ci s-ar fi sinucis. „Plîngi Moldovă, scrie peană!“ – căci habar n-aveam noi cu ce sinucigaş de cursă lungă sîntem contemporani şi cît de diferit ar fi arătat istoria poporului român dacă ăl mai viteaz dintre regii asfaltului s-ar fi născut ceva mai devreme. De pildă, nu şi-ar fi pierdut capul în Cîmpia Turzii, ca aiuritul ăla de […]