Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Reporter: Avem nevoie, pe criza asta, de două tîrguri de carte, „Bookfest“ şi „Gaudeamus“? Daniel Cristea-Enache: Cu cît sînt mai multe Tîrguri de carte profesionist făcute, cu atît mai bine. Suprafaţa de întîlnire între editorul de carte şi consumatorul de carte trebuie lărgită la maximum şi apoi speculată. Pentru că, din păcate, multe librării au dispărut de pe harta acestor întîlniri. De aceea avem nevoie şi de eBook-uri. Rep.: Dacă e tîrg, şi-aduce lumea aminte să mai şi citească sau numai […]

Prin cîte are de trecut omul ca să-şi descopere vocaţia! Hermann Hesse a fugit în adolescenţă de la mănăstirea la care fusese dat să înveţe, a încercat diverse meserii, a umblat creanga şi a scris poezii. Avea o sensibilitate aparte şi o totală inaptitudine pentru „lucruri folositoare”. La 13 ani se hotărîse că va fi poet sau nimic. Dar nu se poate spune că n-a încercat să fie şi altceva.  A fost unul dintre marii povestitori ai secolului 20 şi, […]

Dacă Hruşciov n-ar fi aprobat apariţia povestirii O zi din viaţa lui Ivan Denisovici cine ştie cum ar fi fost cariera literară a lui Soljeniţîn. După îndepărtarea lui Hruşciov de la putere, şansa care începuse să-i surîdă lui Soljeniţîn s-a întors din nou împotriva lui. Percheziţii, i se confiscă manuscrisul Primului cerc, iar Şolohov cere public să i se ia dreptul de a mai scrie. În cele din urmă Soljeniţîn va fi expulzat din URSS şi i se va lua cetăţenia sovietică, deşi […]

Dacă romanul a căpătat o uriaşă popularitate şi slujitorii săi din secolul 19 au putut trăi, unii foarte bine, de pe urma romanelor pe care le publicau, asta e şi pentru că Eugène Sue a spart piaţa cu Misterele Parisului. Pînă la el romanul popular se vindea binişor, dar nu cît să rupă gura tîrgului. Înainte de a se apuca de romanele din Comedia Umană, pe vremea cînd făcea foamea, Balzac a scris şi el romane populare, sub pseudonim, fiindcă […]

Cu niscai ani în urmă, anunţă CNSAS-ul că regizorul Cornel Todea turna la Securitate. Cam cu un sfert de gură recunoaşte regizorul – care era şi director al Teatrului pentru copii „Ion Creangă“ – că a avut trea­bă cu Securitatea, pe la 15 ani, explicînd într-un interviu lăcrimos că l-au silit nemernicii. Şi că l-au băgat şi în puşcărie. (De fapt, Cornel Todea fusese instalat la răcoare din greşeală. Cînd s-au prins băieţii că le-a fost trimis colaboratorul la răcoare, […]

„Cum să mîncăm cîinele, fă nebuno? E bun cîinele de mîncare, fă zăltato?” Asta-i spune Moromete nevestei sale, după ce cugetă puţin, cînd Duţulache cîinele fură brînza de pe masă şi Catrina îi invită pe ai casei să-l mănînce. Moromete nu e singurul care face bancuri în romanul lui Preda, dar el e cel pe care consătenii lui din Siliştea-Gumeşti îl ţin mai de mintos. El le citeşte ziarul şi dă tonul la comentarii în Poiana lui Iocan, chiar dacă […]

Te prinde de la primele pagini şi te ţine pînă la ultima. Dacă o ştii pe Matilde Asensi din Ultimul Cato, romanul celebrităţii ei, nu te miri. Misterioasa ei carte* cu chinezi şi reprezentanţi ai altor neamuri pe urmele unei comori fabuloase are tot ce-i trebuie unei poveşti de aventuri ca să te cucerească.  Culoare locală, ciudăţenii chinezeşti, mafioţi locali, Feng Shui, arte marţiale, şi toate astea în interesanţii ani ’20, cînd imperialiştii japonezi încercau să-l aducă înapoi pe tron […]

F. Scott Fitzgerald, Povestiri cu Pat Hobby, Ed. Polirom, 2011 – Chiar dacă protagonistul celor 17 povestiri din volumul ăsta seamănă pînă la un punct cu autorul însuşi, nu-l luaţi ca pe un alter ego al lui Scott. Prozatorul avea o părere mult mai bună de­spre sine decît despre Pat. Dar ca unul căruia nu i-a mers bine la Hollywood şi care avea o relaţie dezastruos de apropiată cu băutura şi o relaţie din ce în ce mai proastă cu […]

De Sfîrşitul jocului însă mă leagă o sumedenie de amintiri. O carte magnifică pe care am citit-o în adolescenţă într-o perioadă în care scriam fragmente şi fragmenţele de proză şi povestiri care a doua zi după ce le scriam nu-mi mai plăceau. Pe atunci la noi nu se vorbea decît despre noul roman francez pe care nu-l digeram, se faulkneriza în draci şi apăreau romane cu dezvăluiri din anii 50. Povestirea cinstită, cu subiect şi predicat, o citeam în cărţile […]

Curioasă soartă a avut acest roman. Montesquieu n-a îndrăznit să-l publice în Franţa. Şi ca să fie sigur că n-are bătaie de cap, baronul, pe atunci magistrat la Bordeaux, nu şi-a pus numele pe coperta cărţii. Scrisorile persane au avut un uriaş succes încă de la apariţie. La Paris se află cine e autorul şi Montesquieu devine brusc o celebritate, aşa că lasă magistratura şi se mută în Capitală. E invitat prin saloanele doamnelor, se afişează prin cafenelele literaţilor, într-un […]

Cînd l-am citit prima oară, romanul lui Llosa m-a impresionat ca performanţă epică, dar nu m-a prea atras. Şi asta exact din cauza virtuţilor evidente ale cărţii. O ţesătură densă, cu sute de personaje şi nenumărate istorii care se intersectează într-o construcţie de un barochism care atunci mi s-a părut mult prea încărcat. De-abia cînd am citit romanul a doua oară, pe îndelete, mi-am dat seama că această uriaşă cronică nu poate fi dovedită cu o lectură „şnur”, chiar dacă […]

Ce poţi să-i spui unui jurnalist de radio care se plînge că în redacţie sînt şobolani? Mai ales dacă a ajuns la vîrsta pensionării? Ori îl sfătuieşti să meargă la medic, ori zici ca el, ca să nu-l superi. Dar dacă bătrînul jurnalist are dreptate? Şi dacă, după ce îi spui, ca să-i faci o plăcere, că ai văzut şi tu un şobolan mic, te vizitează şi pe tine unul? Matei Vişniec ştie de la RFI cum e lumea dintr-o […]

De cînd a devenit moderator şi director la o Antenă, Mihai Gâdea a pierdut legătura cu sine însuşi, adică – în limbaj teologic – pare că s-a smintit, remarcă Andrei Pleşu în Dilema veche. Eseistul îi face un portret nimicitor lui Gîdea, din prestaţiile tv din ultima vreme ale acestuia, pe care le compară cu începuturile aceluiaşi cînd era cuviincios, timid şi l-a întrebat dacă n-ar merita să încerce o carieră în diplomaţie.  Ameţit sufleteşte de aburii şefiei, de cîştigul convenabil […]

Dacă ar fi nimerit pe o traiectorie norocoasă, cred că Mircea Nedelciu ar fi fost nu numai cel mai important prozator român din generaţia 80, dar ar fi avut şi o meritată carieră internaţională. A murit mult prea devreme. Chiar dacă n-am fost un textualist ca el, îi datorez mult din începuturile mele ca prozator, iar ca prieten îmi lipseşte şi azi. Cînd i-a apărut cartea, am fost fericit să o citesc. Proza românească începuse brusc să sune altfel. Căpătase […]

Dacă citeşti povestirile lui Cehov există totdeauna un sau care de fapt maschează un şi , fiindcă ele se cheamă una pe alta, de parcă ar fi piesele unui imens mozaic. Dintre marii ruşi ai secolului 19 medicul Anton Pavlovici Cehov, cu povestirile lui, mi se pare cel mai apropiat de sensibilitatea modernă. Să ne înţelegem, nu vorbesc aici despre piesele lui de teatru şi nici despre proza lui în general, ci despre povestirile lui de mici dimensiuni, cele care i-au influenţat într-un fel […]

Matei Vişniec, Dezordinea preventivă, Ed. Cartea Românească, 2011 – A trecut un deceniu de la afacerea Wikileaks. Un tînăr jurnalist de radio originar din România ne povesteşte experienţele lui redacţionale şi de teren de cînd a fost angajat la un post de radio parizian. Nu e un roman autobiografic proiectat în viitor, dar se cunoaşte că autorul însuşi lucrează la un post de radio din Paris, Personajul lui Vişniec începe să pri­meas­că buletine informative din partea unei agenţii me­dia specializate în producerea […]

Hugo nu s-a jenat să-l facă pe Napoleon III trădător, chiar dacă pentru asta a trebuit să se exileze în Belgia 19 ani. Nu s-a sfiit nici să scrie Mizerabilii fără să-i pese de legile romanului, deşi le cunoştea foarte bine. Împins de o inspiraţie de explorator pornit împotriva curentului, Hugo simte că scrie la marele lui roman şi-şi permite tot ceea ce pe alţii i-ar face să-şi rupă singuri gîtul. Digresiuni uriaşe, burţi pantagruelice, lăsîndu-l, ai zice, pe Jean Valjean în […]

Pentru a scrie acest roman, cubanezul Alejo Carpentier a pus laolaltă, în proporţii diferite, vreo cinci dictatori sud-americani. Dictatorul lui n-are nume, ca şi ţara pe care o conduce. I se spune Primul Magistrat şi e în vacanţă, în marea lui vilă de la Paris, cu puţin timp înainte de începutul primului război mondial. S-a întors de la un bordel pentru rafinaţi unde o prostituată i-a oferit serviciile travestită în călugăriţă. Ambasadorul ţării sale îi strică şi ziua şi vacanţa […]

Reporter: Se duce Europa în jos? Traian Ungureanu: Euro şi Uniunea Europeană, nu Europa. Moneda şi Uniunea au fost construite cu un idealism bun pentru vremuri prospere, dar casabil la primul test istoric. De altfel, nu era mare lucru de doborît. O monedă unică nu suportă 17 bugete şi 17 miniştri de Finanţe decît la simpozioane. Uniunea a făcut prea puţin pentru a se apăra de istorie. De pildă, defilează, în continuare, cu statul social pe post de moaşte ideologice. […]

După arestarea primarului pedelist de Cluj, Sever Voinescu nu ştie ce să le spună scepticilor din partid.  Reporter: Ce crede PDL-ul de­spre arestarea primarului de Cluj? E adevărat că s-au înroşit telefoanele din cauza asta? Sever Voinescu: PDL este partidul care a făcut cel mai mult pentru independenţa justiţiei, orice s-ar zice, iar PSD este partidul care asediază politic justiţia de cîte ori e în opoziţie şi o anexează imediat cum ajunge la putere. Mai nou, văd că şi Crin […]

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]