Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Roman istoric şi nu tocmai, fiindcă o parte dintre personaje sînt inventate de autor, Quo vadis a făcut din Sienkiewicz cel de-al şaselea laureat al Premiului Nobel „pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic”. Cartea a avut un succes uriaş imediat după apariţie, mai întîi în Europa, apoi peste ocean. A fost tradusă în mai mult de 50 de limbi ale lumii, inclusiv în japoneză şi arabă. Prima traducere în româneşte a apărut în 1909, la Editura Alacalay.  Quo vadis a fost […]

Ca să nu mă bag în vorbă ca băieţii care se pricep la toate, am stat de vorbă (şi mi-am făcut însemnări) cu cîţiva economişti şi finanţişti despre cum stă treaba cu grecii, cu datoriile şi cu sperietoarea că vor fi băgaţi în faliment. În ciuda tuturor ameninţărilor, Grecia nu va fi lăsată din braţe. Adică nu cred că i se va declara falimentul. Fiindcă falimentul Greciei ar putea produce un efect de domino cu consecinţe incalculabile. Acest aşa-numit faliment […]

Regele Solomon înţeleptul hotărăşte în pietatea sa filială faţă de tatăl lui, regele David, să se scrie o istorie a faptelor şi întîmplărilor neasemuitului David. O istorie care să pună capăt tuturor contrazicerilor şi zvonurilor neîntemeiate despre viaţa măritului rege poet, iubitor de Dumnezeu şi ajutat de El, într-ale sale. În înţelepciunea lui, regele Solomon dă ordin să se înfiinţeze o comisie care să ia la cercetat izvoarele scrise şi nescrise despre făcătorul de bine David.  Cel căruia i se […]

Dezamăgit de prietenii care l-au turnat la Securitate, scîrbit de politicieni, Dorin Tudoran n-ar face imprudenţa de a se întoarce de tot în ţară.  Reporter: Sînt politicienii noştri mai corupţi şi mai proşti decît ai altora? Dorin Tudoran: Există două caracteristici ale politicianismului românesc care îl personalizează pregnant, cînd e vorba de corupţie. Prima este o combinaţie de jeg şi aroganţă. Coruptul american este, de regulă, mult mai low key, mai şters, încearcă să treacă neobservat. Coruptul român, dimpotrivă, ţine […]

A fost jurnalist cu aplomb şi succes la BBC şi la Cotidianul. Traian Ungureanu e, în prezent, europarlamentar din partea PDL. Înainte ne tutuiam, acum TRU mi s-a adresat la plural în acest interviu luat pe e-mail. Reporter: Eşti coleg cu EBA la Bruxelles; cum ţi se pare că stă cu IQ-ul şi cu politica? Traian Ungureanu: IQ-ul EBEI e peste IQ-ul de ziarist obsedat de EBA. Politică face, în România, doar tatăl domnişoarei pe care o detestaţi în numele Tatălui. […]

Primul roman al lui Thomas Mann, cel care i-a adus Premiul Nobel, n-o fi avînd profunzimile din Muntele magic, nici stranietatea din Doctor Faustus şi nici amploarea copleşitoare din Iosif şi fraţii săi. Are în schimb o rotunjime artistică fără cusur şi acel ceva misterios care dă viaţă unei cărţi. Există cărţi perfect scrise, dar moarte încă din ziua apariţiei. În Casa Buddenbrook, această istorie a unei familii din înalta burghezie germană, duhul povestirii, despre care vorbeşte Thomas Mann în Muntele magic, nu-l părăseşte pe autor […]

Fript după femei, bani şi onoruri, Mateiu Caragiale a tot tras nădejde într-o căsătorie avantajoasă care să-l scoată din perpetua lui strîmtorare. Tînăr, alerga prin Bucureşti, şi după domnişoare cu rang şi zestre, şi după cocote.  Cele dintîi îl refuzau, ca pe un coate-goale ce era. Cocotele îl scuturau de gologani, apoi îi dădeau papucii. Mateiu îşi băgase în cap că e de spiţă nobilă şi nu ieşea pe stradă decît încliftat (cu papion, adicătelea) şi cu haine boieroase, să […]

Un fost corespondent de presă al unui ziar britanic scrie un roman după ce s-a întors întreg din Afganistan. Un roman de război*, obviously. Şi speră să cîştige o groază de bani de pe urma lui. Ca să fie sigur, îi face pe americani tîmpiţi şi superficiali, iar războiul din cartea lui e pornit de americani împotriva Europei. El, propriu-zis, nu e antiamerican, dar dacă subiectul aduce bani îl scrie şi izbuteşte să-l vîndă unei edituri celebre. Şi aşteptînd Adam […]

Dacă tot nu cîştigi, măcar să nu pierzi! Drept care Tătăruşanu s-a găsit să tragă niţel de timp la sfîrşitul meciului cu Franţa, de s-a ales Naţionala cu fluierături cînd a ieşit de pe arătură. Totuşi de ce să iei la huo echipa lui Piţurcă pentru o calificare ratată de Răzvan al lui Lucescu?  Chiar dacă mingea a stat mai mult la franţuji, care nu s-au omorît cu firea în atac şi au aşteptat prea mult de la Ribéry, fiindcă […]

În loc să-şi povestească propria lui viaţă plină de întîmplări aventuroase, Daniel Defoe s-a apucat la 59 de ani să scrie la un roman. Pînă atunci făcuse afaceri, puşcărie, gazetărie, mai ales pamfletară, şi dăduse faliment de două ori.  Aude el povestea unui marinar abandonat pe o insulă, un anume Selkirk, şi pornind de aici ticluieşte romanul care avea să-i aducă o nesperată nemurire. O mică parte din Robinson al lui seamănă cu el insuşi. Însă e partea esenţială. Indiferent […]

Avea Gârleanu nişte povestiri pentru copii,Din lumea celor care nu cuvîntă. Una din ele, Sărăcuţul, era cu un gîndac anxios, căruia îi era frică de toate alea şi se ascundea imediat şi de ce trebuia şi de ce nu. Vede el o pasăre mititică şi-şi zice, mai lejer, că asta era mai pe potriva lui şi nu se mai piteşte. Şi-l înghite păsăruica. În doi timpi, dar îl înghite. Aşa şi cu Lăzăroiu. După ce a plecat din ograda lui Băsescu, […]

Nu ştiu dacă românul mai citeşte Stendhal în general şi Mănăstirea din Parma în particular. Pe vremuri, cînd romanul a fost ecranizat, cu Gérard Philipe în rolul principal, să nu fi citit şi cartea era un semn de pauperitate intelectuală. Pe atunci, dacă vedeai filmul nu te simţeai scutit de lectura cărţii. Chiar din contră. Cînd mi-a picat romanul în mînă, filmul nu mai rula în cinematografe. Încît pentru mine Fabrice del Dongo nu semăna cu Gérard Philipe.  Aveam vreo 13 ani […]

Spuneţi-mi Ishmael. Asta e prima propoziţie din Moby Dick. Simplă şi directă, pe înţelesul vînătorilor de balene adunaţi la băut şi la poveşti, într-o cîrciumă din port. Fiindcă ceea ce urmează e o poveste despre o vînătoare de balene, care se transformă în vînarea unei anumite balene. Ishmael o spune cu acea seninătate a neofitului care nu ştia ce-l aşteaptă atunci cînd a urcat pe corabia lui Ahab, fiindcă se plictisise de viaţa pe uscat.  Herman Melville mai scrisese pînă atunci romane […]

Poate fi omul atît de ticălos? se întreba dostoievskian, cu ani în urmă, Teodor Mazilu. După care tot el îşi răspundea, ca-n Ilf şi Petrov: Poate! Un fost student, tînăr idealist dintr-o familie bună, dar săracă, îşi face curaj să comită o crimă. Vrea să ucidă o bătrînă cămătăreasă afurisită la care şi-a amanetat cîteva obiecte de familie, printre care un inel şi ceasul tatălui său. Care e diferenţa dintre un criminal care e un om deosebit, cu idealuri, şi […]

Rabelais era medic respectat şi protejat cînd s-a apucat să scrie romanele sale cu uriaşi. Nu-şi luase încă doctoratul la Montpellier, dar era medicul personal al unui cardinal şi-şi făcuse un nume printre umanişti. Ştia latină, greacă şi studiase cam tot ce se putea studia în primele decenii ale secolului 16. În loc să-şi vadă frumuşel de medicina lui şi de traducerile din părinţii medicinii mai scotea şi almanahuri pentru vulg, plus traduceri din autori subţiri pentru intelectualii neştiutori de […]

Trei poeţi au murit din cauza Nataliei Negru, susţin misoginii. Natalia era şi ea poetă, iar ca femeie cam apucată. S-a măritat de tînără cu blîndul simbolist Şt.O. Iosif. O căsnicie în care ea venise cu zestrea, iar el cu gloria. Iosif era prieten cu Dimitrie Anghel şi scriau împreună, cu pseudonimul A. Mirea. Boem, simbolistul îşi neglija nevasta. Cînd rămîneau în pană de bani, Natalia se ducea cu mîna întinsă la tatăl ei, pînă a început să i se […]

Cînd a apărut prima oară, la Editura Trei, micul roman al lui Beigbeder mi s-a părut mai sclipicios şi mai provocator decît azi. Dar şi enervant prin insolenţa cu care personajul franţuzului declară că dragostea durează trei ani*, de parcă ar fi descoperit o Americă numai a lui pe care vrea să ţi-o bage şi ţie pe gît.  Citindu-l a doua oară, am găsit romanul mai interesant, şi pe Beigbeder parcă mai puţin sigur de etichetele pe care le aplică […]

Am avut un vis! Că i-am bătut pe francezi. Astfel încît, orice s-o întîmpla la meciul de pe Naţional Arena, trupa lui Piţurcă are o victorie asigurată. Însă dacă tot am trecut la fotbalul virtual, pînă şi aici Piţi mai are de lucrat pînă să facă o echipă cu care să poată defila fără frică. E adevărat că-i mai bine să te temi de băieţii din Luxemburg, dar să cîştigi, în loc să pierzi uitîndu-te la ei de sus.  Totuşi, […]

Chiar dacă lumea a uitat, Liviu Antonesei a fost disident pe vremea lui Ceauşescu. După ’90 a făcut politică. S-a lăsat. Vrea să fie intelectual, nu tovarăş de drum al politicienilor. Reporter: Eşti liberal cu Crin Antonescu sau cu cei care l-ar schimba pe Antonescu? Liviu Antonesei: Nici, nici. Eu sînt un liberal structural, nu unul „de partid“. Nu mă amestec în viaţa organizaţiilor din care nu fac parte. Ca ins care a făcut însă politică şi care a condus […]

S-au găsit, zice-se, nişte băieţi de la Canal Plus să facă bancuri despre români. Că sînt păduchioşi, că sînt nespălaţi şi că ar fi şi cerşetori. De fapt băieţii cu pricina, Les Guignols, îi luau în tărbacă pe doi franţuji de-ai lor, comentatori de sport, pe care îi ştiu de xenofobi şi le puneau ăstora în gură diverse exprimări corespunzătoare xenofobiei lor, înaintea meciului de fotbal dintre Franţa şi România.  În România zarvă mare – ne insultă franţujii! La Realitatea e invitat CVT […]

bt
romania100

Editoriale
romania100