Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

București, marea speranță Episodul 73: Sugestiunea Reginei

Zoom București, marea speranță Episodul 73: Sugestiunea Reginei

De cînd aflase că va fi din nou tată, Tiberiu se ducea zilnic să-și caute o slujbă.  Așteptînd să fie primit în audiențe, își freca turul pantalonilor pe la minister, pe lungile bănci de lemn, lipite de perete și lustruite îndelung cu dindărătul de alți petenți, înaintea lui. Prima oară fusese primit de un funcționar care-l întrebase de ce nu voia să fie învățător, căci după diploma lui de la Budapesta, ăsta ar fi trebuit să-i fie rostul. Atunci Tiberiu a început să-i explice funcționarului că știa limbi clasice. Poseda  diplome și pentru aceste din ce în ce mai rare cunoștințe, pe care le dobîndise la Budapesta.

Bărbatul din fața lui Tiberiu, să fi avut vreo 40 de ani, o ținea cu răceală pe-a lui, că astea nu erau diplome universitare prin care i se dădea titlul de profesor, ci un soi de țidule ungurești pe care statul român nu le recunoștea. Unica diplomă valabilă a domnului era aceea de institutor, nu de profesor. Așadar, cu tot regretul, el nu putea apostila cererea domniei-sale de a i acorda un post de profesor de liceu, nici măcar cu dispensă de studii. Petentul fusese învățător în Ardeal și, de cînd venise în țară, nu își exercitase nicăieri profesiunea de dascăl, pentru a proba prin practicare că ar fi avut dreptul de a trece în corpul profesoral.

Tremurînd de indignare, Tiberiu i-a spus funcționarului că însăși Majestatea Sa Regina îi recunoscuse meritele și voia să-l trimită profesor în Basarabia. Brusc impresionat și curios, funcționarul l-a întrebat: „Și de ce nu vă duceți, stimate domn?”. Pentru că marea lui speranță de ardelean era la București! i-a tăiat-o Tiberiu. Omul i-a răspuns că deocamdată nu-i putea da un răspuns pozitiv, dar că certamente cazul său va fi rezolvat în regim special. „Îl cunoașteți pe domnul poet Octavian Goga?”, l-a mai întrebat funcționarul. Ca să nu-l mintă, Tiberiu i-a zis: „Ce ardelean nu-l cunoaște pe domnul Goga?”.

Rămăsese ca Tiberiu să mai vină pe la minister, cam într-o săptămînă, cel mult două. Cînd s-a dus din nou în audiență, în același birou, l-a întîmpinat alt bărbat, parcă mai în vîrstă, care nu știa nimic de cazul său. Predecesorul lui, domnul Maricelea, becher, fusese trimis inspector școlar la Cernăuți, așa că poate nu apucase să se ocupe de petiția nr. 1064. Noul funcționar, mustăcios și grăsuliu, i-a cerut lui Tiberiu să-i spună de ce voia să fie profesor de liceu, cînd el era institutor. El i-a povestit și ăstuia de ce, fără a uita să pomenească numele Majestății Sale. Mustăciosul i-a zis că n-ar fi trebuit să refuze oferta Reginei, mama Unirii noastre. Căci dacă el, angajat al țării, ar fi dat curs cererii dumneavoastră, asta ar fi însemnat că nu ținea seamă de sfînta dorință a Majestății Sale de a-l trimite la Chișinău.

Tiberiu era cît pe-aci să accepte atunci să se ducă în Basarabia. Dar și-a adus aminte că Vasilica mai avea nițel pînă să nască și că oricum ea nu voia să se ducă moașă la Chișinău. Așa că i-a spus și mustăciosului că el voia să dea, ca profesor de liceu, lecții de limbi clasice la București.

Noul său interlocutor nu i-a promis nimic. I-a spus doar să mai treacă pe la minister, din pricină că situația lui primise o rezolvare din partea marii noastre Regine, pentru care domnul institutor ar fi trebuit să fie recunoscător, nu să vină după aceea în audiențe la minister să ceară necerute. Tiberiu nu s-a lăsat. El depusese o petițiune și cea mai limpede dovadă că era îndreptățit s-o facă era că Majestatea Sa îi recunoștea meritele, încît l-ar fi trimis profesor în Basarabia. La care mustăciosul i-a spus că Regina nu dădea ordine, dar sugestiunile Sale făceau mai mult decît ordinele miniștrilor care azi erau, iar mîine nu.

Tiberiu ce era să-i mai zică? Îi venea să rîdă că de pe urma primirii la Regină se alesese cu spaimele funcționarilor care nu voiau să iasă din cuvîntul Său. Dar asta nu-l făcea pe el să capete o slujbă. Să se ducă, din nou, în audiență la Majestatea Sa, cînd regina era ocupată cu treburile țării, și să-i spună că el nu-și găsea un serviciu pe măsură, asta ar fi fost prea de tot.

Chiar dacă de la minister nu primea nici o veste bună, Tiberiu era sigur că Regina va afla că el voia să fie profesor în București și că va transmite la Guvern că el trebuia să capete o asemenea funcție.

Pînă atunci, însă, se întîlnea cu patrioții, cărora le propusese să facă un partid, și de atunci se gîndeau toți ce program să aibă partidul lor și cum să se numească.

(Toate personajele neatestate istoric ale acestui serial au fost persoane reale, a căror viață și moarte pot fi dovedite prin actele lor de botez și prin certificatele de deces care au rămas de pe urma lor. Schimbările de nume, din motive care țin de voința autorului, vor fi dezvăluite la sfîrșitul întîmplărilor prin care au trecut, între anii 1900 și 1920.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]