În tabloul lui Barbu Iscovescu din 1849, Avram Iancu ține pe umeri paltonul unui uriaș. E un palton normal, dar, pus să acopere făptura scundă și firavă a modelului, pare împrumutat de la ciclopul Polifem. Lăsînd iubirea la o parte, trebuie să fi existat și o explicație legată de statură în cuvintele Crăișor și Avrămuț.
Avram Iancu s-a născut în 1824 la Vidra de Sus, în inima unei Transilvanii confuze, care nu putea pricepe de ce urmașii dacilor și ai romanilor vorbesc cînd ungurește, cînd nemțește. Bunicul său a fost tovarăș cu fratele lui Horea, a participat la răscoala din 1784 și a scăpat de tragerea pe roată datorită vitejiei cu care a fost trimis după tutun în timpul bătăliei de la Mihăileni.
După o copilărie petrecută prin boscheții păziți de tatăl său pădurar, Avram ia calea școlilor maghiare din Zlatna cu predare în latină și stă în gazdă la un neamț. Cînd termină gimnaziul, dascălii îl descriu ca fiind un adolescent bine făcut, destul de înalt, blond și cu ochi albaștri. Dacă dascălii nu l-au confundat, înseamnă că Iscovescu a pictat pe altcineva.
La Cluj, la liceul Piariștilor, Avram Iancu strălucește la matematică, la fizică și la filozofie, apoi absolvă Facultatea de Drept și se angajează cancelist la curtea de apel din Tîrgu Mureș. Viața lui oscilează între modestie și cumințenie, iar el pășește prin turbulențele vremii sfios ca o cerere în căsătorie.
Cum de a izbucnit din făptura asta potolită flacăra care i-a încins pe moți e greu de înțeles. Tînărul frumușel și apatic, cu mustăcioară de husar căzut pe gînduri, a înfierbîntat mulțimile și a făcut din ele cea mai disciplinată armată de țărani ascunsă vreodată în Munții Apuseni.
Nimeni nu și-l amintește ca pe un bun vorbitor, dar toți își amintesc cuvintele lui. „Voi sînteți poporul” e un slogan care pune în încurcătură Evul Mediu românesc și face din Avram Iancu cel mai bun publicitar al progresului social.
La 1 aprilie 1848, cîțiva tineri ardeleni pleacă spre Blaj, unde veștile despre revoluția din Ungaria încep să-i agite pe meșteșugari. Avram Iancu e străfulgerat de o idee și pornește pe urma ei în munți, unde, îmbrăcat ca în tabloul lui Iscovescu, Crăișorul Munților îl așteaptă să-i înmîneze legenda.
Pai nici nu e Iancu in tablou, se pare ca unul din capitanii lui, Axente Sever.
http://www.argument-cs.ro/vechi/content/adev%C4%83ratul-chip-al-lui-avram-iancu