A trecut Paștele, a trecut 1 Mai, au trecut pe lîngă buzunarele operatorilor și toate încasările începutului de sezon în turism, domeniul economic cel mai grav afectat, primul închis de pandemie și, cel mai probabil, ultimul care va fi complet redeschis.
Hotelurile au lacăt pe ușă ori s-au transformat în centre de carantină, puținele restaurante care mai funcționează o fac la limită, cu bucătăria sistemului de livrare la domiciliu, flotele de autocare stau parcate prin garaje, trenurile circulă goale, transportul aerian e la pămînt, agențiile tremură pentru banii clienților, încasați în avans și plătiți furnizorilor vacanțelor amînate (și e neclar cînd vor putea fi onorate), ghizii fac tururi de apartament, din dormitor pînă-n balcon, împreună cu membrii familiei. Poza momentului e completată de turistul plecat din ea și rămas în concediu forțat, acasă. Asta-i trista situație a prezentului turistic. Toată lumea are întrebări, nimeni n-are încă răspunsuri.
Cu un aport de 3% la PIB, chiar și fără ponderea în economie din Caraibe, Grecia sau alte țări care trăiesc aproape doar din vacanțele altora, turismul românesc refuză să se urce pe masă și să pună mîinile pe piept, așa cum i se cîntă prohodul prin emisiunile de știri alarmiste, și se zbate să găsească soluții de ieșire din criză. Toate breslele sectorului, HoReCa, transportatori, agenții, ghizi, au strîns rîndurile în recent înființata asociație Alianța Pentru Turism, un grup de atitudine și inițiativă format din 15 organizații importante ale turismului românesc, ai cărei specialiști lucrează la scenarii de redeschidere, analizînd toate aspectele multdoritei redresări economice. Pare că președinții asociațiilor naționale (unii dintre ei, pe poziții altădată ireconciliabile, din motive puerile, orgolii și vanități efemere) au înțeles că doar uniți pot ieși din situația critică a prezentului. Se pregătește un Manifest pentru Viitorul Turismului Românesc, care va fi prezentat public, săptămîna asta, decidenților din administrația statului, un document care va conține strategiile necesare turismului românesc pentru următorii 15-25 de ani.
După 15 mai și așteptata încheiere a stării de urgență, cum ar putea arăta turismul, conform anumitor previziuni? Hoteluri cu camere închiriate, o zi, da, una, nu, pentru timpul necesar decontaminării, terase și restaurante la care să se păstreze distanța sanitară între mese, și ceva mai încolo, la finalul carantinei, avioane cu rînduri neocupate, tampon între pasageri. Trăgînd cu ochiul la ce vor să facă alții, ar mai putea urma pașapoarte de sănătate, ca în Grecia, sau subvenții parțiale ale costului transportului pentru turiștii sejururilor de minimum trei zile, ca în Sicilia.
Ce-i cert e că s-a produs o resetare globală a încrederii sociale și, într-o primă fază, fiecare țară va redeschide turismul doar pentru propriii cetățeni, cu luarea unor măsuri stricte de igienizare și de control al sănătății tuturor, de la cameristă și ospătar la client de hotel de lux sau backpacker. O industrie a ospitalității cu mască pe figură îl va împinge însă pe amatorul de călătorii spre turismul de rulote și corturi al concediilor în natură, în destinații izolate de lume, departe de ceilalți. Și de eventualul faliment al întreprinzătorilor furnizori de timp liber organizat, care trebuie să găsească rapid soluții pentru ca această criză fără precedent să nu se tranforme într-o apocalipsă a întregului turism.
P.S. În ceea ce ne privește, susținem turismul românesc scriind despre el: în următoarea perioadă, materialele de la această rubrică vor fi aproape exclusiv despre destinații interne. Într-un fel, turismul autohton merita promovarea asta de multă vreme. Cam de vreo 14 ani, de cînd umblăm cu toții hai-hui prin lume doar cu buletinul și am ajuns să nu ne mai cunoaștem țara.
Mediatizarea agesiva la nivel mondial a pornit (ca la un semn) pe o situatie totusi minora. Intrebarea este: de nu s-a ales o tema mult mai grava? Raspuns de bun simt: pentru ca populatia sa nu simta totusi un pericol mare dar vecinii, colegii, familiile sa aiba motiv de contrazicere si cearta zilnic, astfel incat ,,distantarea” sa se poata instaura fara sa fie nevoie de vreo lege.
Uitati ca si-n articolul de mai sus discutia e depre cum se va pune in practica ,,distantarea sociala” necesara daca turistul mai vrea sa calatoreasca. Jenant ca s-a ajuns aici. Prin alte parti macar o parte din populatie s-a mai opus masurilor agresive de limitare a unor drepturi dar la noi poporu-i incolonat asteptand in izolare cu ,,sufletul la gura” sa primeasca incuvintarea (!) de a mai respira liber. Sigur ca propaganda v-a fabrica ,,stiri” pentru a convinge popoarele ca asta-i calea de urmat astfel ca nu mare va fi surpriza ca fobalistii de ex. sa joace cu masca, alpinistii sa nu-si uite masca cand o sa-si faca poze pe varful cucerit, cosmonautii sa poarte masca pe sub costumul de protectie etc.
Bineinteles ca functionarul va fi bucuros sa-si acopere fata scapand astfel de eventualele recunoasteri personale ale publicului de la ghiseele patriei in timp ce angajatul din ,,privat” o va accepta la schimb cu slujba oferita in urma acceptarii ,,repornirii economiei”.
Imi zicea un vecin (trecut de 70 ani), vazand cum sunt plimbati ,,regulamentar” cainii in jurul blocurilor ca a observat o crestere a fericirii patrupezilor observandu-i zilnic pe ,,stapani” cum isi pun ,,botnita” iar ele (patrupedele) sunt lasate cu botul liber. Sigur ca bucuria dragalaselor animalute poate creste daca lesa deocamdata invizibila de care-i agatat ,,stapanul” va deveni vizibila.