Pe la 1560, rîul Cogîlnic șerpuia liniștit printre dealurile Moldovei, adăpînd bourii și lăsîndu-se traversat cînd de hoardele de tătari, cînd de sătenii care fugeau înaintea lor. Aproape două secole, în apele lui s-au oglindit ciobani și țărăncuțe, fără să știe că, din împreunarea lor, va crește neamul Cogîlnicenilor. Oameni iuți la mînie și mult mai iuți cînd se mîniau alții pe ei, Cogîlnicenii și-au durat avuția cu paloșul și superioritatea numerică, reușind, în mai toate bătăliile de pradă, să-i copleșească, noaptea, în somn, pe donatori.
Pe la o mie șapte sute și ceva, unul din Cogîlniceni a avut ideea să-și scrie numele cu „K” chiar înainte să fie ajuns de o săgeată a vecinului de hotar, cu a cărui oaie fugea la subțioară. Urmașii lui au înapoiat oaia, dar au reținut noua grafie, așa că eroul nostru, Mihail, a putut să se nască, în anul 1817, în familia marelui vornic Ilie Kogălniceanu.
Mihail Kogălniceanu a fost un copil plăpînd, hărțuit de leșinuri, fierbințeală și pojar, dar ocolit, spre folosul istoriei naționale, de apendicită, pneumonie și malarie.
Copilăria și-a petrecut-o ba silabisind greaca în compania unui călugăr, ba conjugînd avoir și être la pensionul Cuenin din Iași. La institutul francez Lincourt de la Miroslava i-a întîlnit pe Vasile Alecsandri și pe Alexandru Ioan Cuza. De la unul a învățat despre Corneille, Racine si Beaumarchais, de la celălalt a învățat să fumeze.
În 1834 ajunge la Paris, unde descoperă istoria și lichiorul de ienupăr. În anul următor se mută cu școala la Berlin. Aici se apropie de Alexander von Humboldt, de Leopold von Ranke și de micile gravuri lubrice, precursoare ale filmografiei porno germane. După acest episod de cunoaștere, Kogălniceanu va rămîne toată viața marcat de problematica femeii, pe care o abordează cînd cu poezie, cînd cu bani, cînd cu scopul de a o oferi superiorilor.
Contribuția lui la emanciparea, unirea, independența și modernizarea Țărilor Române e uriașă. Ea s-a realizat atît prin meritele de istoric, publicist și om de stat, cît și prin neîndoielnicul talent de pește.
@Alex Branys – Bai papleaca, nu-ti place, nu citi ! Ceea ce fac acesti baieti sunt veritabile lectii de istorie, ai rabdare ca o sa scrie si despre muma-ta !