Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu-i necaz ca sărăcia și nici chin ca Eteria

Zoom Nu-i necaz ca sărăcia și nici chin ca Eteria

Alexandru Ipsilanti Eteristul a fost cel mai nărăvaș fiu al domnitorului Constantin Ipsilanti. Intrat de mic în solda țarului, Alexandru și-a petrecut întreaga existență printre burți spintecate, brațe smulse de explozii, capete retezate din goana calului și beții rusești. În bătălia de la Dresda, își pierde o mînă, dar cîștigă gradul de maior, ceea ce-l face să înțeleagă că pentru a deveni general trebuie să-și dea picioarele. Caută, astfel, să avanseze mai puțin sîngeros, folosind politica, dar, după cum se va vedea, ajunge tot în atmosfera bălților de sînge.

Eteria, mișcarea de eliberare a grecilor de sub turci, e calul politic ideal. Alexandru ajunge epitrop general al unei armate de strînsură, formată din greci, bulgari, sîrbi, aromâni, albanezi și arnăuți, cantonați în Basarabia. De aici, banda multietnică pătrunde, cu toate dezavantajele ei, în Moldova lui Mihai Suțu.

Odată intrate în Iași, libertatea și celelalte idei revoluționare trec direct la represalii. Turcii sînt tăiați bucățele și aruncați în marea supă a neatîrnării balcanice, satele incendiate, iar localnicii sînt fugăriți pînă cînd dau drumul oilor de la subțioară.

Ipsilanti își conduce trupa în Țara Românească, dar aici steaua lui Tudor Vladimirescu strălucea deja pe căciula Revoluției de la 1821. Orgoliile nu se bat pe cîmpul de luptă, ci adoptă calea mai ferită a capcanei. Vladimirescul e momit și despicat de eteriști, iar părțile obținute sînt puse la păstrare într-o fîntînă.

Haosul e prima realizare a Eteriei în Țara Românească, iar sătenii pun mîna pe coase cu un aer de rău augur. Rușii se plictisesc și ei de instabilitate, iar turcii trimit o armată de akingii care îi spulberă pe greci la Drăgășani. Alexandru Ipsilanti reușește să-și păstreze toate membrele rămase, mai ales fiindcă ajunge pe cîmpul de luptă cu trei ceasuri mai tîrziu.

Epitropul general își lasă trupa de izbeliște și ia calea Sibiului, iar de acolo se refugiază la Viena, căutînd motiv de gîlceavă la toate popasurile. Nu se găsește nimeni să-l omoare, așa că sfîrșește în închisoare, sărăc, nebun și cu Grecia nedezrobită.



Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

erbasu
Big Fish
Istorii Corecte Politic
Iubitori de arta
Carne de pui La Provincia