Foarte mulți s-au întrebat, la modul foarte sincer: ce rost mai are Eurovision-ul într-un univers și așa plin cu muzică proastă?
Știți vreo melodie care a cîștigat concursul în ultimii zece ani? Nu vă speriați, nimeni nu știe. E foarte probabil că firma care produce cumetria asta europeană la care participă și Australia pune aceleași melodii, dar în ordine diferită, știind foarte bine că oricum nu se prinde nimeni.
Pe aceeași logică, îmi place să cred că Eurovision Song Contest: The Story of Fire Saga e, de fapt, o colecție de scheciuri de umplutură care s-au regăsit, pentru prima dată, puse toate la grămadă în același film. Desigur, mi se poate reproșa că exagerez. Sînt de acord: „umplutură“ e puțin spus, dar am scris deja în altă pagină „căcat și varză stricată“, n-aș vrea să mă repet.
În altă ordine de idei, e un film cu Will Ferrell, scris de Will Ferrell, produs de Will Ferrell și, de fiecare dată cînd apare numele ăsta, un banc prost își primește aripile. Will Ferrell este omul la care se gîndesc glumele cînd au băut prea mult și simt nevoia să vomite. N-am văzut nici un singur film în care să fie măcar tolerabil. Bine, nici nu le-am văzut pe toate, dar dacă cinci-șase filme la rînd se arată a fi idioate, și sînt alea celebre, atunci concluzia vine de la sine.
Și nu vă faceți iluzii, voi, muritorilor de poftă să vedeți o comedie, că ura pentru netalentat mi-a stîrnit mînia lui Ahile peleianul asupra peliculei. Dacă urăști profesionist, lucrurile nu funcționează așa. Leonardo DiCaprio și Brad Pitt n-au fost niciodată pe lista mea extinsă de actori preferați. Nici pe aia extrem de extinsă. Ba uneori nici măcar pe aia de actori. Dar dacă își fac de cap în Once Upon a Time în Hollywood… cu mare măiestrie, atunci asta va spune cronica, tare și răspicat. Și nu e singurul caz, dar e cel mai recent.
Să revenim al film, deși nu e un lucru foarte inteligent. Este un film Will Ferrell, deci știți deja: protagonistul este un idiot între două vîrste care are un țel la fel de idiot. De exemplu, strict aleatoriu, să cîștige Eurovision-ul. Deci universul conspiră să-l pună pe traseu, apar chestii și lucruri, finalul surprinde victoria. Victoria imposturii asupra umorului, de cele mai multe ori, și sînt fericit să pot spune că Will Ferrell este un tip consistent și nu se abate de la rețeta succesului său.
Nu insist asupra poveștii, direcția este clară din titlu, iar restul este doar o scuză pentru tentative de glume mai eșuate decît portavionul american care a insistat ca un far canadian să se dea din calea sa. Odată pornită, povestea face timpul să se dilate, îl întinde și-l schingiuiește mai mult decît ar putea crede cineva că este posibil. Acum doi ani, Netflix refuza rîzînd cu lacrimi să dea vreun ban pe idioțenia feroce numită Holmes & Watson. Nu-i nimic, și-a luat revanșa.
Eurovision Song Contest: The Story of Fire Saga. R.: David Dobkin. Cu: Will Ferrell.
Din trailer pare ok. Ferrell are un umor aparte. Este adevarat ca ptr fulgisorii de nea care stramba din nas daca un film nu are 3-4 scene gay si restul propaganda leftisotida, e mai greu de inteles. Netflix oricum este o mizerie finantata cu banii cabalei leftiste. Toate productiile lor nu sunt decat o insiruire de scene gay si propaganda. Au dus atat de departe lobby-ul ptr gay incat si filmele pentru adolescenti abunda de astfel de mizerii. Nu am nimic cu comunitatea LGTBQ dar sa nu mai pot viziona un film fara sa vad duzi luandu-si limba in gura, e deja prea mult.
Exact. Dar nu exista alternativa la Netflix, pentru ca tot Vestul e bolnav mintal.
Eu tot astept scenele cu lesbiene, dar a dracu astia, numai cu homalai dau…M-am uitat la EL CHAPO: in fiecare episod cei 2 ghei isi uneau mustatile pentru minute bune!
Gogule, Dan Darie numai de propaganda leftista nu poate fi banuit.
Da, Will Ferrell are un umor atat de aparte incat e departe de orice realitate.