Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Primesc în cutia specială de corespondenţă nesolicitată (facturi, felicitări de la politicieni, iar facturi etc.) un pliant al unui lanţ de supermarket-uri. Pe una dintre pagini sunt îndemnat să fac trei tumbe, să mă dau de opt ori peste cap, să spun cinci „Ave“ şi două „Pater noster“. Astfel, mi se spune, voi intra în cercul celor aleşi, care vor primi „cu 15% mai mut produs“. N-am nimic cu muţii, dar aş fi preferat să primesc cu 15% mai surd […]

Nu mă pricep la psihologia canină (mă interesează cîinii doar cît să evit să mă composteze), dar nici Cesar Millan, din documentarul de pe National Geogra­phic Cesar şi cîinii, n-ar şti ce să creadă la faza asta: deci, dimineaţa, pe strada mea, un maidanez din cartier se încîrliga de zor cu altă potaie – el fiind deasupra, cum ar veni. La prînz am văzut acelaşi maidanez încoţopenit de alt cîine, unul mic. Acum era dedesubt, cum ar veni. Şi bag […]

La patiseria „Georgi“, din Ghencea, de la capătul tramvaiului 41, vine din cînd în cînd Vlăduţ. Parcă aşa îl cheamă pe bucătarul vedetă din matinalul lui Răzvan şi Dani. E un găligan de vreo cinci metri înălţime şi cu un fund cît cuptorul de pîine. Dar astea sînt răutăţi… Important e că se plimbă printre tăvile de prăjituri care aşteaptă să fie coapte şi printre cozonacii aburinzi cu pletele alea de Prîslea pensionat. Mie, unuia, mi-e scîrbă să mănînc imaginîndu-mi […]

Am fost foarte aproape de un accident velo-cabalin. Am tăiat o alee în curbă printre două blocuri şi a fost cît pe ce să mă ciocnesc frontal cu un cal înhămat de patru dilăriţe de fier vechi la o căruţă în care se afla şi un domnişor de etnie romă. Am evitat impactul în ultima clipă, trăgînd dreapta la maxim de ghidon şi intrînd într-un boschet din afara carosabilului. A urmat o scurtă inspecţie a bicicletei şi a calului şi […]

Prin Piaţa Amzei e un nenea pe care-l ştiu de multişor. Tot timpul e lîngă un hîrb de Dacia 1300, cu portbagajul deschis, vinde mereu trei legume şi patru fructe plus o mînă de verdeţuri. Ei bine, azi avea portbagajul închis şi asculta smerit predica unor agenţi ai poliţiei locale.  Se vede că erau puşi pe combaterea evaziunii şi refiscalizarea agriculturii, dar cu duhul blîndeţii, aşa. Pentru că-i explicau în ce companie selectă se află („anul trecut am săltat pe […]

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când văd un instrument muzical, îmi amintesc, de fiecare dată, cât de afon sunt. Când văd mai multe instrumente muzicale la un loc, deja încerc să-mi amintesc la urechea cui am zbierat ca un asin, de simte nevoia să-mi bată obrazul în halul ăsta. Căci, oricât m-aş gândi că nu-i vorba despre mine, o iau personal. Altfel nu-mi explic de ce chiar pe drumul meu săptămânal spre redacţie au răsărit, în ultimele opt […]

Săptămîna trecută, la mine în oraş se ornau parcurile şi bulevardele, se trăgea tare, să vadă lumea, la fiecare stîlp, luminiţe colorate, siluete de îngeraşi cu trompete, globuri, brăduţi, clopoţei, stele şi urări de prosperitate. Aveam oarece treabă la un bancomat; în dreptul său, lîngă trotuar, parcase o automacara. Bancomatul era scuipat pe butoane; pînă am găsit un şerveţel, am asistat la disputa dintre meşteri – cel din cupă, de sus, care trebuia să monteze pe stîlp ornamentul (leduri pe […]

Prietenii mei nu sunt, se pare, dintre cei care îşi iau abonament la telefonia mobilă pentru miile de sms-uri gratis pe care ar putea să mi le trimită. Ei sunt atât de zgârciţi încât preferă să folosim gratuit Twitter-ul sau e-mail-ul, dacă vor să comunicăm în linişte, atunci când stăm, eventual, faţă în faţă, la aceeaşi masă. Totuşi, am şi prieteni mai înstăriţi, cu dare de mână. Unul este de profesie bancă. De fiecare dată când vrea să mă amuze […]

Sîmbăta trecută am ajuns în cel mai ciudat bar întîlnit luna asta. Nu spun că n-avea o adresă fizică şi nu explic că singurul mod de-a ajunge acolo era să trec printr-o gaură din gardul Politehnicii. Nu, sîntem în România, aşa ceva e normal.  În schimb, încă nu înţeleg de ce, în baie, chiuveta era pusă la nivelul unui pisoar pentru copii, iar stimatul pisoar trona la nivelul unei chiuvete. Oare nu le confundă cumva drojdierii locului după primele sute […]

Am scris despre o babă de piaţă de cartier care, cînd am vrut busuioc de pus în sos cu roşii şi usturoi, m-a întrebat dacă e pentru sfinţirea casei; aflînd că nu, m-a refuzat. Am regăsit-o: aceeaşi broboadă, mirosea la fel!  Avea, în faţă, nişte ofilituri – puteau fi, în egală măsură, pătrunjel, alieni sau mărar. Avea şi busuioc. N-am vrut să gafez din nou, deci am întrebat-o: „Pentru sfinţit casa?“. Nu m-a recunoscut, dar mi-a răspuns: „Eee, buchete de […]

M-am dus la una dintre miile de reprezentanţe ale operatorului meu de telefonie, cu telefonul în mînă şi cu intenţia vădită de a face scandal. În caz că nu ştiaţi, atî­ta timp cît eşti sub contract, operatorul are voie să-ţi facă aproape orice, inclusiv să te sodomizeze brutal, să filmeze incidentul şi să-l distribuie pe Internet. Aşadar, voiam satisfacţie. Voiam să văd sîn­ge şi, mai presus de tot, voiam ca telefonul şi abonamentul meu de consumator naiv să funcţioneze la […]

Era aproape de miezul nopţii şi mă îndreptam spre casă mergînd pe o stradă întunecoasă din zona Tineretului. Brusc, apare în faţa mea o doamnă cerşetoare care îmi întinde un buchet cu flori învelite în celofan. În secunda doi bagă textul: „Am nevoie de bani de tren, domnu’, am ieşit din spital, trebuie să ajung acasă, la Rădăuţi, daţi-mi un bănuţ pe florile astea!“. Mă uit, studiez atent buchetul de garoafe jegărite şi îi dau doi lei. Îi ia, se […]

Urmăresc amuzat, armata de oameni în costume reflectorizante care se luptă cu frunzele moarte şi încerc să-mi dau seama cînd anume a hotărît omul că frunzele trebuie strînse. Pînă la urmă, omenirea a supravieţuit şi cînd nu era nimeni care să strîngă frunzele, în principal pentru că sînt biodegradabile.  Oare în Epoca de Piatră oamenii mergeau toamna prin junglă şi măturau frunzele ca să arate mai estetic, în caz că vine ursus speleus să-i halească? Oare maiaşii au pierit tocmai […]

Simţind probabil apropierea Moş Crăciunului, Mega Image a lansat o campanie în care, cumpărînd orice, acumulezi puncte convertibile în bijuterii. La fiecare sesiune de shopping în care mă aprovizionez cu brînză şi pîine, vînzătoarele îmi prezintă oferta de bijuterii şi mă ademenesc, iar eu le tot explic că „nu, mersi“. Sincer, aş vrea să le spun celor care au inventat campania asta: „Băi, geniilor, voi vă imaginaţi că există oameni care să cumpere bijuterii de la alimentară? Credeţi că e […]

M-am întîlnit recent cu nişte prieteni, proaspăt întorşi din Africa. Am vorbit de­spre mărunţişuri: SIDA, locuri bune de schi şi cum raliul Paris-Dakar are loc în America de Sud, după care oamenii au început să-mi povestească cît de mişto e România, pentru că poţi să tragi filme de pe net de 60 de ori mai repede decît în Senegal şi găseşti alcool la orice colţ de stradă.  Deşi ştiam că viaţa e compusă practic din alcool şi filme trase de […]

Prin cartierul meu vine, regulat, un cerşetor. E dus cu capul, dar prost nu-i. La început, făcea mici servicii, lua gunoiul, strîngea frunzele, aşa, că prima impresie contează. Acum apare doar cînd e frumos afară şi doar după căpătat.  Repet, nu e prost defel, a ajuns să cunoască oamenii şi să profite de slăbiciunile lor: prin vară m-a întîlnit în faţa casei şi m-a întrebat dacă am mai slăbit, că cică se observă. M-a felicitat şi mi-a urat să nu […]

Ştiţi tarabele alea cu chestii chipurile manufacturate care au împînzit zona BNR din centrul vechi al Bucureştiului? Să nu cumpăraţi nimic de la ele.  Nu de alta, dar riscaţi să observaţi peste zece minute că obiectul e stricat şi să aveţi parte de dialoguri halucinante: „N-aţi luat de la noi, noi nu vindem aşa ceva“, „Păi, şi aia ce e?“, „E, alea sînt cîteva, aşa“, „Vreau banii înapoi!“, „V-am făcut proba şi mergea“, „Deci recunoaşteţi că am luat de la […]

Vreau să mulţumesc, pe această cale, magazinului Cora din Sun Plaza, pentru înţelepciunea în afaceri, dar şi ideile inovatoare, pe care mi le-au împărtăşit zilele trecute.  Vreţi şi voi să ştiţi care-i cea mai simplă cale pentru a evita orice fel de reclamaţii, după ce sute de clienţi ţi-au stat la coadă ju­mătate de oră pentru că un mana­ger idiot a hotărît să ţină deschise doar o treime dintre cele 69 de case? Simplu, faceţi ca la ghişeul de reclamaţii […]

Vineri am ieşit greu dintr-o librărie: intrau vreo zece flăcăi înalţi, solizi, tunşi zero mai rafinat decît se tunde zero la noi şi îmbrăcaţi la fel; păreau străini, nu sectanţi, şi am prins că, pe ecusoane, scria „Pompiers sans Frontières“.  Pînă au isprăvit ei să se scuze prin gesturi, am auzit o voce de tanti, ca polistirenul expandat scuipat şi frecat pe geam: „Mentnan isi vu puve voar“. Tan-nannn! Deci pompierii francofoni fac, la noi, cultură, în loc să meargă […]

De cel puţin zece ani, în fiecare dimineaţă, cînd plec spre serviciu, mă întîlnesc cu un domn, acelaşi domn, care îşi plimbă căţelul – pe Pufi – şi fumează tacticos. OK, mint. De fapt pe la prînz, pentru că în ultimii zece ani n-am reuşit o singură dată să mă trezesc dimineaţa. În schimb, partea cu domnul care fumează şi cu Pufi este perfect adevărată.  Ce-i mai interesant însă, pe lîngă faptul că domnul Pufi încă n-a făcut cancer pulmonar, […]

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]