Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Vineri am ieşit greu dintr-o librărie: intrau vreo zece flăcăi înalţi, solizi, tunşi zero mai rafinat decît se tunde zero la noi şi îmbrăcaţi la fel; păreau străini, nu sectanţi, şi am prins că, pe ecusoane, scria „Pompiers sans Frontières“.  Pînă au isprăvit ei să se scuze prin gesturi, am auzit o voce de tanti, ca polistirenul expandat scuipat şi frecat pe geam: „Mentnan isi vu puve voar“. Tan-nannn! Deci pompierii francofoni fac, la noi, cultură, în loc să meargă […]

De cel puţin zece ani, în fiecare dimineaţă, cînd plec spre serviciu, mă întîlnesc cu un domn, acelaşi domn, care îşi plimbă căţelul – pe Pufi – şi fumează tacticos. OK, mint. De fapt pe la prînz, pentru că în ultimii zece ani n-am reuşit o singură dată să mă trezesc dimineaţa. În schimb, partea cu domnul care fumează şi cu Pufi este perfect adevărată.  Ce-i mai interesant însă, pe lîngă faptul că domnul Pufi încă n-a făcut cancer pulmonar, […]

Am văzut, de la geamul redacţiei (în spatele blocului Eva) un turist din ăia cu şlapi, barbă şi rucsac jerpelit, încercînd să se uşureze la colţul blocului. N-am fost singurul, l-a văzut şi o tanti vigilentă, care l-a apostrofat imediat: „Nu ţi-e ruşine? Aşa vă purtaţi şi la voi în ţară?“, ignorînd faptul că tînărul încerca să spună ceva în altă limbă. În final, ruşinat, băiatul a plecat, probabil să găsească un bar sau un colţ de bloc mai primitor. […]

Înainte de asta, dar în cu totul aceeaşi librărie, mă uitam la titluri, cu mintea doar acolo. Urechile mai prindeau cîte ceva din zumzetul înconjurător; printre altele, ce-a spus o domnişoară (vacă) prietenului: „Uite, au maţe pentru pisici!“.  Am văzut şi eu (bou) şi am citit, pe bune, „Maţe pentru pisici“ – că prostia e contagioasă. Înghesuiala m-a făcut să privesc din nou şi să văd că era un set cu CD şi carte, ceva educaţional: nu „Maţe pentru pisici“, […]

Luni dimineaţă, la Romană, mai mulţi ziarişti ai Mediafax Group ieşiseră în stradă. Nu pentru a cere măriri salariale, nu pentru a cere să fie plătiţi la timp, ci pentru a vinde ziarele la care lucrează. Chiar aveau şi nişte veste roşii pe care scria, timid, „Eu scriu, eu vând“.  Dincolo de faptul că iniţiativa, simpatică în felul ei, marchează o întoarcere în ’90, când ziariştii erau şi distribuitori de ziare, aş fi vrut, totuşi, să-i văd în stradă pe […]

N-am încredere în bodyguarzii de hypermarket, nici să-mi păzească butelia; aş prefera o babă din cartier (astea sînt nişte suricate iscoditoare, care află totul!). Cred că bodyguarzii sînt plătiţi prost şi prestează de cît cîştigă: altfel, n-aş fi văzut într-un supermagazin, între două standuri, o baltă.  Pişu era, se vedea de unde începuse şi pe unde se scursese; părea şi proaspăt. I-am povestit unui amic; mi-a răspuns că el a găsit un căcăţel. Nu de căţel, că nu-i voie cu […]

Ştiţi reclamele la odorizante cu senzor, care te simt că mişti şi fac „Şpfruuu!“, aruncînd jetul. A cumpărat nevastă-mea unu. E pus pe o comodă, între hol şi living, după colţ: uit mereu de existenţa lui, îl văd cînd e prea tîrziu şi mă ia pe neveu.  Nici nu face exact cînd te simte, ci după ce ai trecut de el, pe la spate! Vineri noaptea mă uitam la un horror şi m-am dus spre bucătărie, să-mi pun un vin; […]

Săptămîna trecută am plecat spre Londra cu o cursă low-cost din celebra haltă aeriană Băneasa. După ce, în sfîrşit, ne-am îmbarcat, cu vreo 45 de minute întîrziere, s-a găsit un deştept să facă scandal că nu-i convine locul. La finalul circului, apare un controlor de zbor: Domnul Cutare? (Se ridică isteţul de mai înainte) Avionul pentru Roma e alături, ăsta merge la Londra! La ce draci ne făcuse tuturor, eu, în locul stewardesei, îl lăsam la bord şi, cînd ajungeam deasupra Romei, […]

Nu ştiu ce-i învaţă pe recenzori la şcoala de recenzori, dar ăia cu care am avut contact erau naivi de bubuiau. De e­xem­plu, un prieten îmi povestea că nu-şi mai amintea exact din ce an trăieşte în „con­cu­binaj sever“, aşa că şi-a întrebat prie­tena, care s-a fîstîcit şi a bolborosit ceva. „Aha, deci trec 1926, da?“, i-ar fi zis recenzorul. „Da, trece acolo că sîntem vampiri.“ Iar recenzoarea mea, o piţi­pon­cuţă, a avut nevoie de cinci mi­nu­te ca să se […]

După un palmares impecabil, de şapte ani consecutivi de condus fără ca Poliţia să mă oprească o singură dată, săptămîna trecută s-a dus totul dracului. Mai întîi m-au oprit pentru că circulam cu 63 într-o zonă cu 60, a doua oară m-au oprit pentru că era noapte şi ei făceau filtru.  Agentul n-avea mai mult de 18 ani: „Bună seara, domnule conducător auto! Dumneavoastră ştiţi că aveţi un far care nu funcţionează?“. „Nu ştiam, mulţumesc că mi-aţi spus.“ „Ce facem […]

După ce, anul trecut, Elena Udrea se gândea că România ar putea fi o ţară numai bună pentru iubitorii de sporturi extreme, acum au început să se vadă şi roadele reclamelor de milioane de euro difuzate pe posturile străine.  Cum întorci capul pe străzile din Bucureşti, dai de dependenţi de adrenalină, veniţi de peste mări şi ţări. Singura problemă e că mai toţi au între 70 şi 80 de ani, le cam scârţâie încheieturile, iar când le pomeneşti de „o […]

Pentru mine, dovlecii de Halloween sînt ca Sîmbra Oilor pentru americani, dar am tot pus în faţa casei, că i-am ciordit de la un vecin care, în 1996, mi-a zis „Cu plăcere, oricînd!“. M-am întrebat unde se duc dovlecii, cînd se duc: nu-s ca brazii, să-i despodobim şi să-i dăm la tomberon, şi nu există Zîna Dovlea­că, să-i ia! Vineri seară am văzut unde ajung: la cerşetorul cartierului, sufletarul babelor proaste! Adunase în căruţul XXL, sub boarfe, toţi bostanii de […]

Am fost săptămîna trecută la „Angajatori de top“. Aglomeraţie, lume peste lume, firme pofticioase de sînge proaspăt, absolvenţi cu apetit salarial ridicat, în fine, hărmălaia obişnuită. Şi totul foarte promiţător, mai ales cînd numărul total de job-uri pendulează între cîteva zeci şi cîteva scuze de tip „încă nu ştim, HR-ul lucrează“.  Aşa că nu vă lăsaţi demoralizaţi de ubicuul „experienţă obligatorie“. Mai bine fiţi optimişti ca tînărul pe care l-am găsit fumînd pe scări: „Ca să-mi gasesc aici un job […]

La mine în oraş a apărut o sperietoare sonoră, instalată pe lângă Teatrul „Jean Bart“. Din când în când, sperietoarea emite nişte sunete gâjâite de cioară su­pra­ponderală. Ciorile, însă, target-ul prin­cipal al sperietorii, nu par deranjate de răcnetele sperietorii, majoritatea vă­zându-şi de activităţile curente: vân­zări de telefoane furate, contrabandă cu ţigări inexistente, mici buzunăreli şi tradiţionalul cerşit. S-ar prea putea, to­tuşi, ca zgomotele alese să nu fie cele mai potrivite, sperietoarea fiind mai e­fi­cientă dacă din difuzoare s-ar auzi hă­mă­ieli […]

La recensămînt, important e să ţineţi minte că omul cu ecuson şi geantă albastră nu face asta din pasiune, ci pentru cei 500 de lei, deci interesul lui coincide cu al vostru: să se termine cît mai repede!  Aşadar, dacă recenzorul nu vă e vecin, doar imaginaţia poate îngrădi răspunsul din rubrica „Etnie“. Am întrebat dacă pot scrie etrusc, găgăuz sau meglenoromân; mi-a spus că, din partea lui, poate să fie şi extraterestru. De-abia aştept să aflu cîţi klingonieni şi […]

Am intrat de curînd în magazinul Media Galaxy de la Mall Băneasa şi încă de la intrare m-a preluat un ceea ce pompos se numeşte „consilier de vînzări“ care m-a făcut să ies imediat afară, la aer curat. Tipul mirosea ca şi cum ar fi lucrat în afara orelor de program la o fabrică care distila transpiraţie pură de sconcşi. Aş vrea să le fac şefilor lui o propunere de tipul win-win: ei îl identifică pe tip fără ca eu […]

Sînt genul care nu prea îşi spală maşina. O dată pentru că, dacă o spăl, se duce praful şi se văd toate zgîrieturile, şi a doua oară pentru că, oricum, imediat ce o spăl, în virtutea Legilor lui Murphy, plouă, ninge sau e cutremur. Din cînd în cînd, însă, situaţia o cere. De exemplu, săptămîna trecută, conduceam pe Bd. Eroilor cînd m-am trezit cu o paleaşcă enormă de rahat pe parbriz. Am crezut că cineva a făcut o glumă şi […]

Locuiesc într-un oraş frumos, plin de şanţuri şi alte monumente specifice: un sturion de 25.000 de euro, o statuie de-a lui Mircea cel Bătrân de pe vremea când era scofâlcit de bătrâneţe, câteva sensuri giratorii care costă cât un kilometru de autostradă şi câte şi mai câte. Ei bine, de când a dat frigul, nişte oameni buni la suflet şi-au dat seama că nimeni nu e dispus să mai pască panseluţele rebegite din jardiniere, aşa că le-au înlocuit cu verze […]

Eram în faţă la Kretzulescu, pe Calea Victoriei, peste drum de Monumentul Cartofului. Pînă acum cîteva luni, acolo era o trecere de pietoni, desfiinţată acum. Asta nu m-a făcut să nu aştept să treacă maşinile ca să traversez pe vechile urme de zebră. Pe trotuarul celălalt, un alt infractor rutier ca şi mine. Un domn la vreo 50 şi ceva de ani, bine îmbrăcat pentru plasa care-i atîrna în mînă.  În coada cîrnatului de maşini care se scurgea spre bulevardul […]

Am văzut zilele trecute, în metrou, două măicuţe. Prima dintre măicuţe avea în mînă o revistă de ştiinţă în franceză, gen Science et Vie. Cealaltă, învîrtea de zor şi foarte profesional un cub Rubik, practic fără să se uite la el. Mare noroc pe ortodoxie că nu era preşedintele acolo, să le vadă. Nu de alta, dar numai de măicuţe nu s-a luat încă, pentru a le acuza că merge ţara prost din cauza lor, fin’că – nu-i aşa? – […]

Editoriale
  • În căutarea țăranului pierdut

    18 februarie 2020

    Prin anii ’90, șoseaua dintre Craiova si Calafat purta la gît în plină iarnă salbe de potîrnichi și de prepelițe, care spre a nu fi detectate pe cîmpul înzăpezit de […]

  • Instinct primar

    18 februarie 2020

    Partidele bătrîne se închină la chipul cioplit al primarului. Și PSD, și PNL se prosternează la picioarele acestei divinități păgîne. Au primari mulți pe care vor să-i păstreze fiindcă fără […]

  • Cine suntem, ce mai vrem

    18 februarie 2020

    „Să se știe cine suntem și ce vrem“, spunea Ion Iliescu în decembrie 1989 despre necesitatea unei comunicări cu ambasada Uniunii Sovietice. Desigur, sovieticii știau destul de bine și cine […]

  • Ludovic autorăstignit a doua oară

    11 februarie 2020

    După ce a fost bătut la școală de niște derbedei, elevul conștiincios Ludovic Orban, sfătuit de domnul diriginte, a decis să-și dea singur palme în fața clasei dacă împricinații refuză […]

  • Războaiele care ne-au prostit

    11 februarie 2020

    Cînd vine vorba despre înapoierea României, două tabere duc greul bătăliei. Una susține că sîntem ținuți pe loc de corupție. Cealaltă e de părere că sîntem victima conspirației internaționale. În […]

Cele mai citite