În șase ani, între 2012 și 2018, bugetul SRI a crescut de la 989 de milioane de lei la 2,3 miliarde de lei. Cei mai darnici cu bugetul SRI au fost, în acești șase ani, în ordine crescătoare, premierii: Cioloș, Grindeanu, Tudose. Poate ceilalți aveau grade mai mici, dădeau și ei după ierarhie. De la înălțimea coloneliatului său, Tudose a dat cea mai mare creștere: 600 de milioane de lei.
Astăzi se discută despre scădera bugetului SRI, la rectificarea bugetară. SRI ar pierde, se pare, aproximativ 130 de milioane de lei. Este, din nefericire, o scădere bugetară mult prea mică față de plusurile nemeritate pe care le-a primit SRI de la premierii obedienți.
Pentru că, de exemplu, din 2016, SRI nu mai are voie să execute mandate tehnice de supraveghere în numele DNA sau al Parchetului General. De asemeni, de la începutul lui 2018, SRI nu mai poate masca interceptările ilegale sub acoperirea mandatelor de siguranță națională. Adică nu se mai pot cere mandate de siguranță națională pentru a obține informații despre infracțiuni mărunte care, oricum, nu pot fi dovedite decât dacă măsluiești stenogramele.
Din momentul în care SRI a rămas fără obiectul interceptărilor telefonice și fără supravegherile tehnice, bugetul instituției ar fi trebuit să scadă, iar banii, eventual, să fie direcționați către instituțiile care aveau abilitarea legală de a executa interceptări telefonice și alte soiuri de înregistrări. Dar nu s-a întâmplat așa. Dimpotrivă, dacă în 2016 bugetul SRI era de 1,85 miliarde de lei, până în 2018 acesta a ajuns la 2,3 miliarde de lei. Asta, fără ca activitatea SRI să crească, ci dimpotrivă. Pe lângă asta, nu trebuie să neglijăm faptul că, anual, la rectificările bugetare, SRI a primit mereu fonduri suplimentare față de alocările inițiale.
De ce un serviciu a cărui activitate scade dramatic primește suplimentări de fonduri? Greu de înțeles. Mai ales că SRI nu pare deloc în stare să furnizeze securitatea pe care se laudă că ne-o asigură.
Atunci când este vorba despre cetățeni care aduc prejudicii enorme României, SRI pare incapabil să obțină și să furnizeze informații utile în timp real. Așa au fugit din țară Elena Udrea, Sebastian Ghiță, Radu Mazăre. Sebastian Ghiță a dispărut plecând direct de la petrecerea de sfârșit de an a SRI… Atunci când a dispărut Omar Hayssam, fix de sub nasul SRI a dispărut. Iar exemplele pot continua la nesfârșit.
SRI, chipurile, furnizează securitate cibernetică în zonă. Cui și pe baza căror competențe? Când SRI a patronat, din umbră, aproape toate firmele din IT care au furnizat statului român marile eșecuri numite sistemele informatice naționale, de la bazele de date ale APIA la Cardul de Sănătate, cum ar putea vreun aliat să aibă încredere în competențele IT ale acestor nepricepuți corupți profund?
SRI se laudă anual cu expulzarea a mii de cetățeni străini care ridicau probleme. Mii de cetățeni, spun rapoartele SRI. În realitate, România nu expulzează, anual, mai mult de 500 de cetățeni străini. Astea sunt datele oficiale pe care SRI le ignoră. Atunci când ne spune că a expulzat mii de oameni, uită că instituția nu poate face acest lucru singură, ci că are nevoie de ajutorul altor instituții. Iar acelea raportează numărul corect. Așadar, miile de teroriști prezumtivi de care ne apără SRI nu există. Sunt informații false pe care SRI le furnizează crezând că poate invoca secretul. Dar nu e nimic secret în a comunica numele unui prezumtiv terorist pe care l-ai expulzat, pentru că, din momentul expulzării, oricum nu-l mai poți exploata informativ.
Că scade bugetul SRI cu 130 de milioane nu este o știre bună. E un fonfleu din partea unui guvern care vrea să lase impresia că luptă cu statul paralel. Când dai cu două mâini 600 de milioane de pomană și te faci că iei 130, asta nu e luptă, e fentă.
Acele 130 de milioane de lei au fost luate ca sa se duca la Catedrala lui Preafericitul Daniel, nu ca sa fie folosite in scop util. Doamne ajuta