Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ziua Intendenței – episodul 12 –

Zoom Ziua Intendenței – episodul 12 –

În care ședința asupra crizei este întreruptă brusc de o proastă înțelegere a situației.
(Din episoadele anterioare: România, aflată în pragul unei crize declanșate de eliberarea traficantului colonel Gheorghe Truțulescu, așteaptă rezolvarea situației de la tânărul președinte Dragoș Constantinescu.)

– Dragii mei, ați văzut, așadar, cum stăm. Știm, ca să fiu mai clar, aproape toți cum stăm, excepție făcând comunistul ăla care juca Tetris. Ce să vă spun? Este o criză fără precedent și, așa cum am subliniat anterior, trebuie să o luăm în serios, căci nu se rezolvă de la sine. Aștept, sau mai degrabă vreau să aud întrebări la expunerea de geniu a domnului general E.B. Și, totuși, în primul și în primul rând, aștept răspunsuri.

După aceste vorbe dureroase, președintele Constantinescu se prăbuși în fotoliu. Pentru circa două secunde, după care se ridică din nou și răbufni exact la timp pentru a acoperi protestele lui Ion Iliescu.

– Totuși, prima întrebare am să o pun eu: de ce folosim eufemisme gen „personajul”, „ipochimenul”, „eroul poveștii noastre” și așa mai departe? De ce nu-i spunem, pur și simplu, Truțulescu? Și a doua întrebare: ce legătură există între cazul eroului poveștii noastre și avertizările INMH?
În timp ce președintele vorbea, E.B. se mai alese cu o contuzie pe picior și, abia trăgându-și răsuflarea, îndrăzni să vorbească:

– Domnule președinte, în primul rând folosim eufemisme pentru că, dacă pot fi sincer în această adunare, nu știm cum îl cheamă de fapt. Iar ca răspuns la întrebarea a doua, nu vă pot spune decât că sursele noastre de la INMH au declarat că este ceva extrem de important și nemaivăzut. Tot ce este important, nemaivăzut, nemaiauzit și nenumit are, în acest moment, legătură cu așa-numitul Truțulescu, domnule președinte!

Se lăsă o tăcere adâncă, copleșitoare. O tăcere neagră ca smoala, o tăcere pâsloasă, o tăcere pe care puteai să o tai cu cuțitul sau să o împuști cu AKM-ul, că n-ar fi simțit. Tăcerea-tăcerilor, tăcerea de după furtună sau cea de dinaintea acesteia, tăcerea unui început de lume sau cea a unei dimineți de luni. Lumea întreagă părea mahmură, iar cei din CSNDPSDGUDGU nu doreau să deranjeze nici măcar cu cel mai mic zgomot.

DJ-ul își parcurse încurcat foaia cu instrucțiuni și, când ajunse la „Tăcere adâncă, copleșitoare etc.”, surâse. Schimbă imediat CD-ul și, brusc, din boxele de maximă securitate se auzi cunoscutul refren „Ne vedem joi, ne vedem joi!”, piesa tradițională de încheiere a întrunirilor secrete din CSNDPSDGUDGU.

(În episodul viitor vom vedea cum s-a distrat pe drum Gheorghe Truțulescu.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]