În februarie 2011, prin Hotărârea de Guvern numărul 85, era desființat institutul de Gastroenterologie și Hepatologie din Iași, la pachet cu Institutul Inimii din Târgu Mureș. Metoda desființării prin comasare a fost găselnița guvernării Boc și ar fi trebuit, în viziunea preaînțelepților noștri conducători, să ducă la o scădere a costurilor din sistemul medical românesc, ca parte a reformării statului de drept din care Traian Băsescu își face astăzi un titlu de glorie.
Realitatea, însă, ne spune
cu totul și cu totul altceva. În 2011, când IGH Iași a fost comasat cu Spitalul „Sfântul Spiridon“, în fundamentarea HG 85/ 02.02.2011 se spunea că „în centrul universitar Iași, în concepția Ministerului Sănătății, este necesar să existe o unitate sanitară care să poată fi clasificată la categoria I – nivel de competență foarte înalt, în conformitate cu prevederile OMS nr. 1408/2010 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor în funcție de competență“. Iar această unitate spitalicească ar fi apărut, cum altfel, prin integrarea Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie în structura Spitalului „Sfântul Spiridon“. Doar că, și după data emiterii respectivei Hotărâri de Guvern, Spitalul „Sfântul Spiridon“ a rămas un spital de categoria IV, lipsindu-i 15 specialități care l-ar fi putut transforma, legal, în spital de categoria I a. Chiar dacă și-a trecut gastroenterologia la butonieră, Spitalului „Sfântul Spiridon“ tot îi mai lipsesc, printre altele, nefrologia, psihiatria, neurochirurgia, ginecologia sau neonatologia. Cu toate astea, anual, primește o derogare de la Ordinul Ministrului Sănătății 323/2011 pentru a fi clasificat temporar la categoria I a. Pentru că, desigur, categoria fruntașă aduce cu ea alte fonduri de la buget și un cu totul alt statut pentru manageri, directori și medici. Căci una e să fii șef peste un spital de primă categorie și cu totul altceva să stai pe la coada clasamentului, acolo unde, de fapt, îți este locul.
Tot nota de fundamentare a HG 85/2011
ne spunea că este nevoie de comasarea unităților spitalicești din Iași pentru reducerea costurilor și pentru că, vezi Doamne, ar exista prea multe Unități de Primiri Urgențe. Prea multe fiind, de fapt, patru, într-un oraș de apoape 300.000 de locuitori. Asta, în condițiile în care Bucureștiul are 16 UPU, iar Spitalul „Sfântul Spiridon“ din Iași nefiind pregătit nici acum trei ani și nici astăzi să facă față celor aproximativ 90.000 de urgențe câte rezolvau cele patru Unități de Primiri Urgențe din Iași în 2010. Motivul invocat atunci de către guvernarea PDL pentru desființarea IGH Iași sau a Institutului Inimii din Târgu Mureș, ambele considerate, la vremea a ceea, unități de elită, a fost economia. Nu știm prin alte părți cum o fi fost, dar la Iași economia a fost, practic, inexistentă. Despre economii cu cheltuielile de personal nu s-a pus problema, personalul fiind mutat prin alte instituții medicale, iar managementul eficient al unei unități spitalicești de categorie superioară a dus, de fapt, la o creștere nejustificată a zilelor de spitalizare, ceea ce, desigur, a atras după sine și o creștere a costurilor.
De fapt, de la comasarea din 2011,
indicatorii și performanțele IGH Iași s-au dus constant în jos. Devenind doar o clinică a unui spital de categoria a IV-a, institutul se bucură de toate avantajele decăderii din drepturi: explorările imagistice au început să fie mai dificil de făcut, de unde și creșterea zilelor de spitalizare, în așteptarea programării la miraculoasele aparate; efectuarea analizelor în perioada spitalizării a devenit și ea problematică, spre, spun gurile rele, imposibilă; aprovizionarea cu medicamente specifice nu este, desigur, printre prioritățile managementului centralizat, birocrația mișună pe culoarele clinicii, materialele sanitare și cele pentru igienizare se pierd în cămara largă a așa-zisei instituții spitalicești de top, iar clinica de gastroenterologie și hepatologie nu mai are, de patru ani, un fond de dezvoltare.
În campania din 2012,
USL – care, știm toți, trăiește – a promis reînființarea Institutului Inimii de la Târgu Mureș și a Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie de la Hași. Din declarații era ușor, „regimul criminal“ Băsescu-Boc trebuia combătut strașnic, se făcea dreptate până la capăt și așa mai departe. Până la urmă, Institutul Inimii a fost reînființat, IGH Iași nu, deși statisticile arată că funcționa mai bine independent, și nici Spitalul „Sfântul Spiridon“ n-a avut nimic de câștigat din comasarea cu respectivul institut. Poate că într-o zi, când s-o goli rezervorul cu minore al fraților Negoiță, își va face și ministrul Bănicioiu timp să se aplece asupra problemei. Poate.
