Planeta maimuțelor – Revoluția e un alt film prin care omul se face de căcat în fața unor animale care, deși mai proaste, mai necivilizate, îl fac să înțeleagă chestii înalte despre lume și viață. Omul uită cîteodată – nu-i așa? – lucrurile importante, valorile alea care-l fundamentează, care-l fac să fie om, iar nu animal, bărbat, iar nu femeie, grec, iar nu barbar.
Din cînd în cînd, asemeni românului, omul simte nevoia să se facă de rahat, să se pună în situații de inferioritate în raport cu animalele, cu roboții, cu insectele chiar. Or fi și filme cu plante din care omul iese prost și are de învățat, dar încă nu le-am văzut eu. Nimic mai ipocrit.
Nici primul, Rise of the Apes, nici acest al doilea, Revolution, nu impresionează prin altceva decît fețele ultraexpresive ale maimuțelor. Și cînd zic „fețe” mă refer la maimuța în întregul ei, iar aici, evident, este meritul tehnicii. Tehnica asta, apropo, e făcută de oameni, iar nu de maimuțe – că dacă erau deștepte, ar fi făcut ele un film cu oameni creați pe calculator.
Maimuța Cezar, maimuța principală, e de departe cea mai deșteaptă dintre pămînteni, pare injectată cu virusul înțelepciunii, cu poțiunea bătrînilor filosofi, pare îndopată cu spirit civilizator și maxime de duzină. Și în prima Planetă a maimuțelor, și în cea de-a doua, nu e om în film mai deștept, mai bine ancorat în viață ca această maimuță. Păcat că vine sfîrșitul civilizației, căci altfel Cezar termina lejer o mare universitate a lumii și poate că acum am fi avut ca ministru de Finanțe un cimpanzeu. Și poate că nu ne-am fi procopsit cu mai multe autostrăzi sau cu un CAS mai mic, dar măcar n-ar mai tăiat șmecherii atîtea păduri.
Povestea lui Revolution e simplă, aproape ieftină, accentul fiind pus pe realizarea grafică a maimuțelor. E de-a dreptul comic cînd nevasta maimuță a lui Cezar naște, pierde sînge, se albește la față și are nevoie de antibiotice. Pare un mic banc scufundat în marea parabolă grețoasă a întregului film.
E un film supraevaluat, dacă nota de pe IMDB înseamnă ceva, avînd însă meritul că, din cînd în cînd, vezi pe ecran o căpățînă de maimuță atît de realist făcută încît îți taie respirația. Dar foarte puțin, pentru că apoi te pufnește rîsul. Ce naiba, niște maimuțe păroase luînd viața în serios. Aproape la fel de ridicole ca oamenii.
”Edge of Tomorrow” nu ţi-a plăcut,nici ”Neighbors”,nici ”A Million ways…”,acu’ nici maimuţele …Chiar aş fi curios să ştiu cam ce filme îţi plac ţie…