Alba Iulia se laudă cu unele dintre cele mai cool autobuze de prin țară. Că-s noi, frumoase, cu aer condiționat, ba chiar cîteva sînt din acelea de vizitat, cu partea de sus descoperită. Că și astea se plimbă, însă, tot numai printre cartierele de blocuri, e altă poveste. Important e că ele există. Iar la Alba Iulia mai toată lumea circulă “gratis”. Adică pensionarii, elevii și studenții, ba chiar și șomerii (cam 10% din populația activă) se pot da gratis. Că plătește Primăria. Subvenționează, gen.
Subvenționatul ăsta nu se petrece însă normal, în sensul în care cel care beneficiază de subvenție plătește și apoi merge la Primărie să-și deconteze cheltuiala. Nu, el pur și simplu merge gratis, iar Primăria condusă de Mircea Hava toarnă lovelele în conturile Societății de Transport Local Alba Iulia SA. Care firmă e privată, nu vă lăsați înșelați de nume, și deținută de un anume Nicola Stelian, amic cu primarul pedelist al urbei. Iar firma asta a primit în concesiune, pe finalul mandatului trecut, întreg transportul public de persoane din oraș. Mă rog, cu excepția taxiurilor.
Banii de la Primărie, intermediați de un ONG controlat de Primărie
Pentru că finanțarea unei societăți private este ilegală – că așa zic Uniunea Europeană și legile în vigoare –, în traseul banilor spre firma lui Nicola a fost interpus un ONG, AIDA – Asociația Intercomunitară de Dezvoltare Alba –, condus de un șefuleț PDL și subaltern al lui Mircea Hava, Dorin Nistor. Asta ca să nu se mai ajungă iar la DNA, pe unde primarul și mai mulți angajați au dat cu subsemnatul fix pentru probleme cu subvențiile acordate firmei lui Nicola. Astfel, cei de la firma lui Nicola fac un calcul, cam cît consideră ei că ar trebui să primească pentru ce se plimbă gratis diferiții albaiulieni, merg cu cererea asta la AIDA, care apoi cere bani Primăriei. Iar Primăria dă. Cel mai nasol e însă că oamenii din Consiliul Local nu au nici un fel de control asupra banilor dați. Neavînd contract direct cu STP, nu li se poate cere socoteală pentru subvenții. Adică oamenii din Consiliul Local pot cere, în timp ce STP nu e obligată să le zică. Dar, pentru că sînt băieți de treabă, sanchi, le mai zic, dar ce vor ei și nu ce întreabă consilierii. Spre exemplu, atît anul trecut, cît și anul acesta, oamenii din Consiliul Local au cerut niște acte, legate de cheltuieli – benzină, reparații etc. –, plus veniturile societății – bilete, publicitate –, precum și niște documente prin care să se ateste că acei șomeri/pensionari/elevi chiar s-au plimbat cu autobuzele. Vax, au primit niște date generale, cu niște costuri finale, fără modul exact de formare al acestora.
10% din bugetul local merge pe bilete de autobuz
Fiind doar capitală de suflet, Alba Iulia e un orășel cu un buget destul de mic. Cei aproximativ patru milioane de euroi anual, cît au fost dați anul acesta și anul trecut, reprezintă cam 40% din bugetul generat de oraș și undeva pe la 10% din bugetul total al localității. Or, dacă ne gîndim că STP, firma domnului Nicolae, are o flotă de aproximativ 50 de autobuze – și dacă luăm în calcul un preț mediu de 200.000 de euroi per bucată, că maximul e cam la 300.000, dar nu-s toate noi –, rezultă că în nici trei ani omul și-a scos toată investiția. Sau că, în nici trei ani, Primăria și-ar putea cumpăra propriile autobuze, cu care să asigure transportul local, astfel ca banii contribuabililor să nu mai cotizeze la profiturile unui privat. Asta ca să nu mai vorbim că, la un preț de 2 lei biletul , de fapt fiecare călătorie cu autobuzul în Alba Iulia costă cam 6 lei. Deci, la cît e de mic orașul, Primăria ar putea liniștită să subvenționeze călătorii cu taxiul și tot ar ieși ceva mai ieftin.
Cu patru milioane pe an, în acte STP abia plutește
La o primă privire peste rezultatele financiare ale SA-ului hrănit de Mircea Hava cu banii orașului, mai că ți-ar veni să le plîngi de milă. Oamenii au o cifră de afaceri nici măcar dublă față de subvenția primită, vreo 30 de milioane de lei anual, și au încheiat ultimii ani fie cu cîteva zeci de mii pe plus, fie cu cîteva zeci de mii pe minus. De parcă oamenii chiar fac o chestie pro bono. Dar, privind puțin mai atent, se poate vedea că activele capitalizate ale companiei au crescut de vreo cîteva ori în ultimii ani, ajungînd pe la zece milioane de euroi. Adică fix autobuzele. Gen: în doi-trei ani de mers pe linia de plutire, fără profit prea mare, oamenii au rămas pe zero, dar cu autobuzele pe plus. Sigur, ăsta nu e singurul motiv de liniște. Pe lîngă mersul pe burtă, gen fără profit, STP-ul contribuie cu donații la o sumedenie de evenimente organizate sub mîna dibace a lui Mircea Hava. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că STP-ul își face publicitate în mai toată presa locală. Ca și cînd, ce să vezi, ai putea alege să te dai cu autobuzul altei firme. Ah, și dacă nu știați, pe lîngă pensionari, elevi și șomeri, la Alba Iulia mai circulă moca cu autobuzul și orice jurnalist. Asta însă nu printr-o decizie a Consiliului Local, ci așa, la mica înțelegere și tradiționalul blat. Prin urmare, la Alba Iulia aproape toată lumea circulă gratis cu autobuzul, în timp ce absolut toată lumea plătește.
Sper ca e o divizie la DNA care citeste presa, ca tintele astea i se ofera gratis. Adica na… 2-3 lei acolo 🙂