Carmen: Ține e presedintele lu’ doamna doctor, ține, ține?
Klaus: Care doamna doctor?
Carmen: Eu. Permite-mi să mă prezint: Carmen Iohannis, Prima Doamnă a României, doctor în științe militare și informații.
Klaus: Hă? De când?
Carmen: Depinde de cât de repede pui mâna pe telefonul ăla ca să vorbești unde trebuie. Din păcate, te știu cam moșmondit și nu cred că o să fiu doctor chiar de când vreau eu, adică de azi.
Klaus: Stai așa un pic: cu cine vrei să vorbesc?
Carmen: Cu mama.
Klaus: Cu maică-ta???
Carmen: Scuză-mă, iar am uitat să ridic stegulețul cu „sarcasm”. Cu ăia de la Academia de Informații care dau doctorate la toată lumea trebuie să vorbești, Klaus. Hai, că nu era așa de greu, pe bune!
Klaus: Păi, și ce să le zic?
Carmen: Bună ziua, sunt președintele țării și aș dori să comand un titlu de doctor pentru soția mea, cea mai frumoasă Primă Doamnă din lume, cu livrare rapidă prin curier la adresa… și le dai adresa. Pam, pam!
Klaus: Carmenuș, un doctorat e o treabă serioasă, nu o pereche de pantofi.
Carmen: Lasă-mă, dragă, cu căcaturile astea, toți analfabeții sunt doctori și eu, care sunt mult mai inteligentă decât oricare dintre ei, sunt mai proastă sau cum???
Klaus: Nu ești mai proastă, Carmenuș, dar… ai văzut și tu, suntem în plin scandal cu doctoratele plagiate.
Carmen: Klausică, concentrează-te un pic: am zis eu că vreau să plagiez?
Klaus: Păi, dacă nu plagiezi, cum îți faci lucrarea? Te pricepi tu la științe militare?
Carmen: Ce lucrare? Nu îmi fac nici o lucrare, hellăăău! Tocmai asta e noua șmecherie: să devii doctor și să nu existe nici o lucrare, ca să nu poată să ți-o ia vreun ziarist la puricat.
Klaus: Ah…
Carmen: Ai înțeles acum?
Klaus: Am înțeles, dar nu sunt de acord.
Carmen: Te-am întrebat eu dacă ești de acord?
Klaus: …nu.
Carmen: Păi, vezi? Hai, pune mâna și dă-le un telefon la băieți, să-mi trimită rapid un titluleț de doctoraș.
Klaus: …
Carmen: KLAUSICĂ!
Klaus: Bine, hai că dau telefon, da’, dacă tot dau, nu vrei mai bine să nu fie în științe militare?
Carmen: Păi, și în ce să fie?
Klaus: Nu știu. Gândește-te în ce ți-ar plăcea mai mult și mai mult să fii expertă. Poate vrei în chimie?
Carmen: Hai sictir!
Klaus: OK, atunci în altceva? În ORICE altceva?
Carmen: O să îmi ia cinci ani să mă decid.
Klaus (aparte): Pe asta m-am și bazat. (către Carmen): Ia-ți cât timp ai nevoie. De-abia aștept să aflu către ce te vei orienta. Ține e doctorița lu’ tata, ține, ține?
