Într-un bordei din cătunul Velniţa, sub umbra deasă a codrilor Vrancei, a văzut cu greu lumina zilei pruncul Ion, fiul ţăranilor clăcaşi Constantin şi Măriuţa Roată. La 1806, Moldova arăta o sălbăticie rară. Erau atîtea rîpe şi hăţişuri, încît oamenii plecaţi la rîu sau la moară nu găseau întotdeauna drumul de întoarcere în sat sau, dacă-l găseau, îl găseau ocupat de lupi. Viaţa era pe atunci scurtă şi e de înţeles de ce Ion Roată s-a grăbit să-şi adauge particula “moş”.
Ţăranii munceau crîncen şi fără orizont. Foamea, frigul şi sărăcia i-au ascuţit lui Ion nu numai pomeţii, ci şi mintea, aşa că eroul nostru a lăsat-o mai moale cu truda, aşteptînd ca destinul să-i facă o ofertă pentru isteţime. Bun de gură, vesel şi chibzuit, Ion Roată a ajuns în scurtă vreme un fel de filozof popular foarte căutat la nunţi şi botezuri. Cînd doi ţărani stăteau să se omoare cu sapele pentru un braţ de fîn, Ion lămurea împărţirea fînului. Sau, dacă ajungea prea tîrziu, organiza înmormîntarea.
Pe toată durata legendei sale a fost analfabet, fiindcă prima şcoală sătească din regiunea Vrancei s-a deschis cînd el avea 62 de ani.
În 1857, Ion Roată e ales deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei. Faima lui, clădită pe vorbe de duh şi pe un înverşunat spirit de dreptate, creşte repede şi, în scurtă vreme, mărimile ţării încep să-l ia în calcul. Spătos, mustăcios, îmbrăcat cu haine din vremea dacilor, Ion Roată ştie să ridice moralul plebei şi amestecă cu mare iscusinţă unirea principatelor cu împroprietărirea ţăranilor. Kogălniceanu îl admiră. Ambasadorul reginei Victoria îl invită la ceai. Mai tîrziu, domnitorul Cuza se sfătuieşte cu el. Cînd se lasă seara, Ion Roată o porneşte cu căruţa spre cătunul lui din Vrancea.
Moş Ion Roată s-a luptat pentru drepturile clăcaşilor fără zăbavă şi fără prea mare succes. În urma jalbelor pe care le-a tot trimis către stăpînire a fost chiar arestat. A fost eliberat, dar apoi a fost prigonit de boieri. În 1882, înainte ca Kogălniceanu să se hotărască să-i acorde un ajutor viager, Moş Ion Roată moare într-o sărăcie lucie ca o medalie.
Normal sa moara in saracie. Nu se votase inca legea pensiilor speciale pentru parlamentari.