Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dacă vii prima dată în Bucureşti şi ai ghinionul să te lase microbuzul la autogara de peste drum de Orhideea, o să ai impresia că ai nimerit în ditamai metropola europeană. Căci cei doi taximetrişti-pirat ceva mai tuciurii arondaţi autogării au o ofertă standard: aeroport – 50 de lei, Gara de Nord – 50 de lei. Aşa că dacă vi se întoarce loaza de la Bucureşti şi vă spune că pentru a ajunge de la Gara Basarab la Gara de […]

Într-o seară, sătui să discutăm cît de cocalari sînt cocalarii din Centrul Vechi, am fost în Centrul Vechi cu nişte prieteni ca să bem un butoi de bere. În ciuda faptului că un butoi de bere în Centrul Vechi nu e decît vreo patru beri, dispozitivul în care ţi-l aduc nu e foarte spectaculos. Dimpotrivă, e atît de spectaculos încît absolut toate grupuleţele de moşuleţi nemţălăi care se plimbau prin zonă simţeau nevoia să facă poze cu el. Implicit şi […]

Eram în trecere prin Rîmnicu Sărat şi, în timp ce admiram frumuseţile locale (alea cu glezne de gazelă şi mers de felină; staţi liniştiţi, nu eram eu la volan), mi-a sărit în ochi un indicator sobru: Către „Rustic“ – pensiune, restaurant, salon de nunţi, sală de conferinţe. Dacă pot să înţeleg pasiunea unora pentru mîncat/dormit în condiţii spartane sau pentru nunţi clasice, în stil Coşbuc, nu-mi dau seama cărui segment de piaţă i se adresează oferta de sală de conferinţă […]

Locuiesc lîngă sediul BGS şi trec zilnic pe lîngă cîţiva badigarzi care-şi expun paşnic bicepşii, tricepşii şi cvadrucepşii pe trotuarul din faţa companiei de pază, la o ţigară şi-un ness frecat la pahar de plastic. Lîngă ei, pe acelaşi trotuar, înfloreşte o haită de maidanezi. Am observat că personalul BGS se ocupă foarte serios să le umple castronaşele cu crănţănele, aşa că maidanezii au ajuns graşi ca porcii de Mangaliţa. Şi chiar dacă îi cresc pentru carne şi nu pentru […]

De cînd vecinul de sus a început să-şi scarmene pereţii cu bormaşina, iar vecinul de jos pescuieşte în WC cu dinamită, toate vietăţile din bloc au luat-o razna. De şobolani n-avem noroc, că îi halesc boschetarii din faţa scării, dar în schimb cu gîndacii e o frenezie.  În fiecare noapte cînd aprind lumina la baie dau peste cîte un băiet cu antene care mă fixează cu privirea lui tulbure. Ne salutăm, ne facem fiecare treaba, după care eu îl pocnesc […]

Duminică dimineaţă, pe la ora 6, când oa­menii muncii se îndreptau agale spre mi­cro­buzul care-i aducea cale de 300 de kilo­metri la serviciu, la restaurantul lui Ciubuc de pe faleza Tulcei se încheia apoteotic o nuntă.  Într-o tăcere soră cu moartea, câţi­va nun­taşi mai apropiaţi de miri îşi odihneau căpă­ţânile ostenite pe mesele de pe care ab­senţa petelor denota un meniu fru­gal. La masa principală, una dintre cele mai urâte mirese ever se încrunta la naşi, la so­crii mari, la […]

Am fost zilele trecute în parc, ca să mă dau cu bicla. E frumos în parc: cîini, copii, şahişti, rahaţi de cîini, copii, şahişti. La un moment dat mă bucuram că am prins ceva viteză, cînd mă depăşeşte vertiginos o puştoaică de vreo 8 ani, călare pe un scuter motorizat pentru copii. Acum, nu sînt genul competitiv, adică o fi avut ea motor, dar tot puteam să-i dau brînci într-un şanţ, însă totuşi… scuter la 8 ani? Nu-i puţin exagerat? […]

Din week-end, de cînd a dat frigul, aţi umblat prin locuri aglomerate? Dacă da, aţi simţit ceva anume? Nu la enervare mă refer, că e tot anul, ci la un miros anume! Nu la damful de transpiraţie mă refer, că şi ăla e tot anul, ci la unul de sezon, care marchează primul frig al toamnei. Nooo, nici la cel de ţuică fiar­tă, că aia se poate bea chiar şi vara, pe plajă! E un miros care face să pălească […]

Săptămîna trecută, la o bere cu băieţii în seara de după cutremurul de dimineaţă, un amic ne-a povestit ce-au păţit ai lui, la ăla din ’77, la un spectacol într-un Cămin Cultural, undeva prin Bistriţa.  În momentul în care pămîntul a început să danseze, pe scena pavoazată, în stilul vremii, cu drapele ale partidului, se producea un iluzionist care chinuia nişte trucuri ieftine cu eşarfe colorate şi monede scoase/băgate prin gură, nas şi urechi. Pînă cînd cineva a realizat ce […]

Săptămâna trecută, împins de o oarecare nevoie, am intrat, sfios, într-o farmacie din buricul Bucureştiului. Ar fi trebuit să-mi dau seama că e ceva dubios la mijloc atunci când cele cinci farmaciste s-au întrerupt brusc din discuţii şi m-au privit ca pe un salvator.  Deşi miezul zilei, probabil că eram primul client, de aici şi speranţa care li se citea în ochi. Am cerut, cu voce scăzută, o cutie cu antinevralgice. Am dat cei 6 lei şi mi-am cerut scuze. […]

Azi-dimineaţă, cînd m-am trezit cu mahmureala de rigoare, am găsit chiloţi murdari împrăştiaţi în toată casa. Unii la vedere, alţii ascunşi pe sub chiuvetă, în cuptorul cu microunde sau în bradul de Crăciun, printre globuri. Cred că eul meu beat vrea să-mi transmită un mesaj. Ce nu înţeleg este ce vrea, mai exact, să zică: că nu-i place să poarte chiloţi? Că ar trebui să mai spăl din chiloţi? Poate doar vrea să-şi marcheze teritoriul. Nu îmi dau seama. 

Vineri după-amiază, în staţia de metrou Eroilor, am fost spectator la o scenă decupată parcă din filmul Somewhere in Time (1980; Christopher Reeve, Jane Seymour): un Cristo­pher rătăcit vreo sută de ani în timp, în frac, cu papion, joben şi baston, s-a întîlnit pe peron cu o Jane îmbrăcată casual, în pantaloni şi bluză din secolul XXI. Au urcat, la fel ca şi mine, în primul tren cu destinaţia Dristor 2 şi au coborît, din această maşină a timpului pierdut, […]

Cred că, în condiţiile actuale de criză, e groaznic să lucrezi într-o bancă. Într-o bancă anume, vreau să zic. Lîngă un magazin de articole muzicale pe care îl frecventez săptămînal e un local de nivel semi-select, unde mai beau cîte o bere cînd ajung prin zonă. De obicei, pe la prînz, cînd vin să mănînce acolo doi domni de la banca de peste drum (unul cred că e directorul sucursalei), îmbrăcaţi corporatist, ca nişte morţi. Săptămîna trecută m-am nimerit la […]

Astă-vară eram pe plajă la Neptun, chiar lîngă gardul care desparte plaja poporului de plaja preşedintelui. Un puşti nudist la circa cinci ani s-a desprins brusc din grupul compact al turiştilor care s-au încumetat să mear­gă pe litoralul românesc şi s-a apropiat de gard.  Şi-a luat tacticos co­coşelul în mînă şi a început să-şi facă treaba mică prin gard, direct în curtea prezidenţială, timp în care poliţaiul care se ocupă cu paza îl pri­vea neputincios. Asta da atitudine antiprezidenţială, nu […]

După nenumărate codeli am reuşit şi eu în sfîrşit să pătrund în noul „Antipa“. Pe persoană fizică, pentru că dacă vrei să vezi mamutul ca ziarist, trebuie să-ţi faci acreditare.  Direct la mamut, probabil. În fine, şandramaua n-arată deloc rău. Nici exponatele n-arată rău. Unele arată atît de bine încît îţi vine să le mîngîi. Cam asta făcea de vreo cinci minute, cu penisul unui manechin, şi o fetiţă de vreo 10 ani, pînă cînd a văzut-o maică-sa şi-a luat-o […]

Duminică după-masă m-am confruntat cu cea mai religioasă situaţie de anul ăsta: era să fiu linşat de un grup de credincioşi care se îmbulzeau în jurul bisericii Elefterie, ca să facă cunoştiinţă cu moaştele Sfîntului Ciprian.  Ai zice că dacă te deplasezi în sens invers cozii, şi eşti în pantaloni scurţi, eşti în siguranţă. Ei bine, n-ai dreptate. Oamenii sînt atît de vigilenţi încît şi dacă te duci să cumperi pîine, sigur se găseşte unul care să se ia de […]

Sîmbătă, parfumul liniştit al după-amiezei de toamnă a fost străpuns de fumul gră­tarului dintr-o curte. După o oră, prin a­ce­laşi geam îmi intrau, amestecate, fu­mu­rile de la încă două grătare.  Am în­ce­put să-mi doresc să se întîmple ceva, să le strice socializarea: după încă o oră, toa­tă strada era plină de fum de la al pa­trulea vecin, care ardea gunoaie. La cum puţea, sigur pu­se­se pe foc, printre altele, o plapumă veche de lînă, perne cu puf şi măcar un […]

N-am văzut personal, dar bag mîna în foc pentru cei doi prieteni care au văzut împreună, apoi mi-au povestit, independent unul de celălalt. În faţa unui sediu de poliţie municipală, ei aşteptau să iasă cineva anume şi, cum respectiva persoană întîrzia, au stat acolo cam un ceas. Fiind pe la prînz, ofiţerului de serviciu la intrarea în sediu i s-a făcut foame, deci l-a rugat pe un agent, care tocmai ieşea prin împrejurimi, să-i cumpere vreo douăzeci de pateuri, şi […]

Vineri dimineaţă,  am urcat într-un taxi în care, la radioul lăsat pe Zu, era în de­ru­lare un fel de concurs: cei care sunau trebuia să răspundă la cîteva întrebări de cultură generală pentru un iPhone 4.  După o secvenţă întrebări-răspunsuri hilar de tristă („În ce oraş se află muzeul Brukenthal?“ – „Germania“; „De cîte ori se roteşte Soarele în jurul Pămîntului în­tr-o lună?“ – „De 30 de ori“), un norocos a primit pre­miul. Recitiţi prima frază: exact, trebuia să răspundă. […]

Sîmbătă am fost cu bicicleta prin pădure. Nu mă laud, chestiile astea pur şi simplu se întîmplă. Nu m-am ales nici măcar cu o zgîrietură. Duminică, în schimb, am fost la maşinuţele din Parcul Tineretului. Am plecat vînăt pe 80% din corp. La primul impact era să zbor prin parbriz, la următoarele 50 mi-am buşit genunchii în ultimul hal, iar la ultimul mi-am dizlocat cele trei vertebre rămase încă tefere. Cum am avut şi accidente reale de maşină în urma […]

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]