Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

După ce, anul trecut, Elena Udrea se gândea că România ar putea fi o ţară numai bună pentru iubitorii de sporturi extreme, acum au început să se vadă şi roadele reclamelor de milioane de euro difuzate pe posturile străine.  Cum întorci capul pe străzile din Bucureşti, dai de dependenţi de adrenalină, veniţi de peste mări şi ţări. Singura problemă e că mai toţi au între 70 şi 80 de ani, le cam scârţâie încheieturile, iar când le pomeneşti de „o […]

Pentru mine, dovlecii de Halloween sînt ca Sîmbra Oilor pentru americani, dar am tot pus în faţa casei, că i-am ciordit de la un vecin care, în 1996, mi-a zis „Cu plăcere, oricînd!“. M-am întrebat unde se duc dovlecii, cînd se duc: nu-s ca brazii, să-i despodobim şi să-i dăm la tomberon, şi nu există Zîna Dovlea­că, să-i ia! Vineri seară am văzut unde ajung: la cerşetorul cartierului, sufletarul babelor proaste! Adunase în căruţul XXL, sub boarfe, toţi bostanii de […]

Am fost săptămîna trecută la „Angajatori de top“. Aglomeraţie, lume peste lume, firme pofticioase de sînge proaspăt, absolvenţi cu apetit salarial ridicat, în fine, hărmălaia obişnuită. Şi totul foarte promiţător, mai ales cînd numărul total de job-uri pendulează între cîteva zeci şi cîteva scuze de tip „încă nu ştim, HR-ul lucrează“.  Aşa că nu vă lăsaţi demoralizaţi de ubicuul „experienţă obligatorie“. Mai bine fiţi optimişti ca tînărul pe care l-am găsit fumînd pe scări: „Ca să-mi gasesc aici un job […]

La mine în oraş a apărut o sperietoare sonoră, instalată pe lângă Teatrul „Jean Bart“. Din când în când, sperietoarea emite nişte sunete gâjâite de cioară su­pra­ponderală. Ciorile, însă, target-ul prin­cipal al sperietorii, nu par deranjate de răcnetele sperietorii, majoritatea vă­zându-şi de activităţile curente: vân­zări de telefoane furate, contrabandă cu ţigări inexistente, mici buzunăreli şi tradiţionalul cerşit. S-ar prea putea, to­tuşi, ca zgomotele alese să nu fie cele mai potrivite, sperietoarea fiind mai e­fi­cientă dacă din difuzoare s-ar auzi hă­mă­ieli […]

La recensămînt, important e să ţineţi minte că omul cu ecuson şi geantă albastră nu face asta din pasiune, ci pentru cei 500 de lei, deci interesul lui coincide cu al vostru: să se termine cît mai repede!  Aşadar, dacă recenzorul nu vă e vecin, doar imaginaţia poate îngrădi răspunsul din rubrica „Etnie“. Am întrebat dacă pot scrie etrusc, găgăuz sau meglenoromân; mi-a spus că, din partea lui, poate să fie şi extraterestru. De-abia aştept să aflu cîţi klingonieni şi […]

Am intrat de curînd în magazinul Media Galaxy de la Mall Băneasa şi încă de la intrare m-a preluat un ceea ce pompos se numeşte „consilier de vînzări“ care m-a făcut să ies imediat afară, la aer curat. Tipul mirosea ca şi cum ar fi lucrat în afara orelor de program la o fabrică care distila transpiraţie pură de sconcşi. Aş vrea să le fac şefilor lui o propunere de tipul win-win: ei îl identifică pe tip fără ca eu […]

Sînt genul care nu prea îşi spală maşina. O dată pentru că, dacă o spăl, se duce praful şi se văd toate zgîrieturile, şi a doua oară pentru că, oricum, imediat ce o spăl, în virtutea Legilor lui Murphy, plouă, ninge sau e cutremur. Din cînd în cînd, însă, situaţia o cere. De exemplu, săptămîna trecută, conduceam pe Bd. Eroilor cînd m-am trezit cu o paleaşcă enormă de rahat pe parbriz. Am crezut că cineva a făcut o glumă şi […]

Locuiesc într-un oraş frumos, plin de şanţuri şi alte monumente specifice: un sturion de 25.000 de euro, o statuie de-a lui Mircea cel Bătrân de pe vremea când era scofâlcit de bătrâneţe, câteva sensuri giratorii care costă cât un kilometru de autostradă şi câte şi mai câte. Ei bine, de când a dat frigul, nişte oameni buni la suflet şi-au dat seama că nimeni nu e dispus să mai pască panseluţele rebegite din jardiniere, aşa că le-au înlocuit cu verze […]

Eram în faţă la Kretzulescu, pe Calea Victoriei, peste drum de Monumentul Cartofului. Pînă acum cîteva luni, acolo era o trecere de pietoni, desfiinţată acum. Asta nu m-a făcut să nu aştept să treacă maşinile ca să traversez pe vechile urme de zebră. Pe trotuarul celălalt, un alt infractor rutier ca şi mine. Un domn la vreo 50 şi ceva de ani, bine îmbrăcat pentru plasa care-i atîrna în mînă.  În coada cîrnatului de maşini care se scurgea spre bulevardul […]

Am văzut zilele trecute, în metrou, două măicuţe. Prima dintre măicuţe avea în mînă o revistă de ştiinţă în franceză, gen Science et Vie. Cealaltă, învîrtea de zor şi foarte profesional un cub Rubik, practic fără să se uite la el. Mare noroc pe ortodoxie că nu era preşedintele acolo, să le vadă. Nu de alta, dar numai de măicuţe nu s-a luat încă, pentru a le acuza că merge ţara prost din cauza lor, fin’că – nu-i aşa? – […]

Un prieten are maşină japoneză pentru englezi, cu volanul pe dreapta, şi s-a învăţat.  De cînd merg cu el, m-am învăţat şi eu în stînga, fără volan, dar nu s-au obişnuit 1) pietonii de pe zebră, care se uită la mine ca la şofer, să vadă în ochii mei confirmarea că voi opri, 2) agenţii de rutieră (cînd trecem pe lîngă unul, iau telefonul cu o mînă şi încep să mă scarpin în cap cu cealaltă, să-l văd cum se […]

Am fost la aeroport, să iau pe cineva suficient de ghinionist cît să se întoar­că în ţară. E frumos acolo: taximetrişti speculanţi, piţipoance, chinezi, miliţieni în civil, domni şi doamne de etnie ro­mă care îşi aşteaptă rubedeniile. La un moment dat, una dintre cetăţencele de etnie romă, îmbrăcată tradiţional cu şapte fuste multicolore şi împodobită ca un pom de Crăciun în­tr-o ban­că elveţiană, adică cu şapte lingouri de aur pe ea, se loveşte accidental de un cetăţean roakăr, cu cioc […]

Dacă vii prima dată în Bucureşti şi ai ghinionul să te lase microbuzul la autogara de peste drum de Orhideea, o să ai impresia că ai nimerit în ditamai metropola europeană. Căci cei doi taximetrişti-pirat ceva mai tuciurii arondaţi autogării au o ofertă standard: aeroport – 50 de lei, Gara de Nord – 50 de lei. Aşa că dacă vi se întoarce loaza de la Bucureşti şi vă spune că pentru a ajunge de la Gara Basarab la Gara de […]

Într-o seară, sătui să discutăm cît de cocalari sînt cocalarii din Centrul Vechi, am fost în Centrul Vechi cu nişte prieteni ca să bem un butoi de bere. În ciuda faptului că un butoi de bere în Centrul Vechi nu e decît vreo patru beri, dispozitivul în care ţi-l aduc nu e foarte spectaculos. Dimpotrivă, e atît de spectaculos încît absolut toate grupuleţele de moşuleţi nemţălăi care se plimbau prin zonă simţeau nevoia să facă poze cu el. Implicit şi […]

Eram în trecere prin Rîmnicu Sărat şi, în timp ce admiram frumuseţile locale (alea cu glezne de gazelă şi mers de felină; staţi liniştiţi, nu eram eu la volan), mi-a sărit în ochi un indicator sobru: Către „Rustic“ – pensiune, restaurant, salon de nunţi, sală de conferinţe. Dacă pot să înţeleg pasiunea unora pentru mîncat/dormit în condiţii spartane sau pentru nunţi clasice, în stil Coşbuc, nu-mi dau seama cărui segment de piaţă i se adresează oferta de sală de conferinţă […]

Locuiesc lîngă sediul BGS şi trec zilnic pe lîngă cîţiva badigarzi care-şi expun paşnic bicepşii, tricepşii şi cvadrucepşii pe trotuarul din faţa companiei de pază, la o ţigară şi-un ness frecat la pahar de plastic. Lîngă ei, pe acelaşi trotuar, înfloreşte o haită de maidanezi. Am observat că personalul BGS se ocupă foarte serios să le umple castronaşele cu crănţănele, aşa că maidanezii au ajuns graşi ca porcii de Mangaliţa. Şi chiar dacă îi cresc pentru carne şi nu pentru […]

De cînd vecinul de sus a început să-şi scarmene pereţii cu bormaşina, iar vecinul de jos pescuieşte în WC cu dinamită, toate vietăţile din bloc au luat-o razna. De şobolani n-avem noroc, că îi halesc boschetarii din faţa scării, dar în schimb cu gîndacii e o frenezie.  În fiecare noapte cînd aprind lumina la baie dau peste cîte un băiet cu antene care mă fixează cu privirea lui tulbure. Ne salutăm, ne facem fiecare treaba, după care eu îl pocnesc […]

Duminică dimineaţă, pe la ora 6, când oa­menii muncii se îndreptau agale spre mi­cro­buzul care-i aducea cale de 300 de kilo­metri la serviciu, la restaurantul lui Ciubuc de pe faleza Tulcei se încheia apoteotic o nuntă.  Într-o tăcere soră cu moartea, câţi­va nun­taşi mai apropiaţi de miri îşi odihneau căpă­ţânile ostenite pe mesele de pe care ab­senţa petelor denota un meniu fru­gal. La masa principală, una dintre cele mai urâte mirese ever se încrunta la naşi, la so­crii mari, la […]

Am fost zilele trecute în parc, ca să mă dau cu bicla. E frumos în parc: cîini, copii, şahişti, rahaţi de cîini, copii, şahişti. La un moment dat mă bucuram că am prins ceva viteză, cînd mă depăşeşte vertiginos o puştoaică de vreo 8 ani, călare pe un scuter motorizat pentru copii. Acum, nu sînt genul competitiv, adică o fi avut ea motor, dar tot puteam să-i dau brînci într-un şanţ, însă totuşi… scuter la 8 ani? Nu-i puţin exagerat? […]

Din week-end, de cînd a dat frigul, aţi umblat prin locuri aglomerate? Dacă da, aţi simţit ceva anume? Nu la enervare mă refer, că e tot anul, ci la un miros anume! Nu la damful de transpiraţie mă refer, că şi ăla e tot anul, ci la unul de sezon, care marchează primul frig al toamnei. Nooo, nici la cel de ţuică fiar­tă, că aia se poate bea chiar şi vara, pe plajă! E un miros care face să pălească […]

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]

Ultimele articole