Articole din categoria: Reportaj-Interviu

Frig. Iarnă. Dar cum este  să participi la ultramaratonul de 100km din Antarctica? Care-s limitele picioarelor tale? Dar a minții tale? Aceste limite sunt interdependente (în cazul meu). Dacă le depăşesc pe cele ale picioarelor, le dobor şi pe cele interioare. Şi vice-versa. Cu fiecare alergare mai lungă decât precedentele am tot mai mult curaj pentru a mă înscrie la o competiţie şi mai solicitantă… Din câte am remarcat, picioarele mă ajută dacă mă vizualizez mental terminând distanţa pe care […]

  Reporter: Este rău, domnule ministru? Gabriel Berca: Situaţia este sub control, se lucrează la maximum de capacitate. Au întîietate vieţile omeneşti. Rep.: Spuneţi, în cît timp se normalizează situaţia? G.B.: Natura îşi urmează ­cursul, omul face ce poate. Sîntem stăpîni pe situaţie acum şi înaintăm încet şi sigur spre a salva oamenii şi a-i pune la adăpost. Rep.: Vă e frig? G.B.: E foarte frig, vă daţi seama, dar n-am de ce să mă plîng. Vieţile omeneşti înainte de […]

M-am dus sâmbătă seară în Piaţa Universităţii, la protestele împotriva ACTA, ca să văd şi eu cum arată 40.000 de oameni la un loc. Cam atâţia îşi anunţaseră prezenţa pe Facebook şi, după cum bine se ştie, a spune pe Facebook că participi la un eveniment dând click, în confortul călduros al propriei locuinţe, pe butonul de attend e un angajament foarte serios. Nimeni nu-şi permite să anunţe impersonal pe Facebook că merge undeva şi pe urmă să nu meargă. […]

Ştiţi cine a suferit cel mai mult pentru că plugurile nu au intrat anul ăsta pe drumurile secundare ale sectorului 6? Ei bine, nu cetăţenii, ăia s-au a­daptat, ci firma cu care primarul Poteraş are contract să ridice maşinile parcate naşpa. Păi, voi ştiţi, băi, alegătorilor nesimţiţi care vă puneţi maşinile peste tot, cât costă camioanele alea şmechere, cu platformă şi macara, dacă nu produc zilnic? De ce n-aţi ieşit, leprelor, cu lopeţile, care nu-l meritaţi pe primarul ăsta mişto, […]

17 ani de experienţă în finanţe la New York pe Wall Street şi în City la Londra. Azi, consultanţă strategică şi financiară pentru mari companii româneşti. Despre eterna criză. Reporter: Ce sperie în criza asta econimică? Mihnea Vasilache: Cel mai tare sperie necunoscutul relativ. Din toate timpurile reacţia umană instinctivă în faţa necunoscutului a fost retragerea, restrîngerea şi otrăvirea fîntînilor. În termeni economici contemporani, acestea înseamnă declinul consumului şi creşterea aversiunii la risc care duce la investiţii amînate sau anulate, […]

Reporter: Aţi fost pe Everest. Aţi mers în Groenlanda. Cu ce ochi priviţi iernile noastre româneşti ? Constantin Lăcătuşu: Pe Everest, la peste 8.000 de metri altitudine, temperaturile coboară în mod obişnuit sub minus 30 de grade, iar cea mai mare parte a Groenlandei este acoperită de o calotă de gheaţă groasă de peste un kilometru, bătută frecvent de vînturi de 100 km/h, ajungînd chiar la aproape 300 km/h (cele mai mai puternice vînturi din lume). În Groenlanda este a […]

A fost o săptămînă cu temperaturi pesimiste în fiecare seară. A nins, a viscolit, a geruit şi a mai dat şi cu „freezing rain“, dar în Piaţă lumea iese în fiecare seară. Cum de ce? Din nefericire, cu toată dragostea faţă de proteste şi de scopul lor, trebuie să vă spun că în faţă la Teatrul Naţional nu mai e nici un om sănătos la cap. Din fericire, nebunia lor e exact ce avem nevoie ca să nu uităm că […]

Joi dimineaţă a fost anunţat în Bucureşti cod roşu de foame, ploaie în gură şi viscol în stomac. Pensionarii şi-au pus clăparii, şi-au scos din debara sacoşele cu prelungitoare de pe vremea lui nea Nicu, şi-au pus cotiere cu colţi de fier forjat şi au năvălit în supermarket. Nişte cretini lansaseră zvonul că va fi cod roşu de ninsoare, viscol şi că ar fi foarte bine să-ţi transformi casa în magazie de butic de colţ de stradă. Am ajuns în […]

Cu noaptea-n cap, pe computer, pe ecranul televizorului, pe telefon şi pe cer, prin fumul focurilor aprinse de moldoveni pe blocuri, eram anunţat că asupra noastră se reped coduri galbene şi portocalii. Dar am neglijat aceste avertismente, fiind mai preocupat să urmăresc intensa corespondenţă cu departamentul financiar şi să-mi verific, pe Internet, contul. Când am văzut că nici după o lună, nici după promisiuni acerbe, nici după jurăminte de mamă, tată şi mogul, contul nu se umple, era prea târziu. […]

Am plecat spre A1 sâmbătă, când abia mijeau zorile  Cu o seară înainte fusese deschisă circulaţia, după ce autorităţile s-au luptat la televizor două zile pentru a scoate de sub nămeţi cu armata zecile de TIR-uri blocate în drum spre Piteşti. Mă aşteptam la o aventură pe cinste, aşa că m-am utilat cu SUV, lopată, lanţuri şi plăpumi, am făcut plinul cu motorină şi am umplut portbagajul cu lemne pentru a face focul în cazul în care ar fi trebuit să […]

E nelipsită. Nu cred să existe imobil construit pe vremea lui Ceașcă în care să nu locuiască măcar una. Să-i zicem, generic, doamna Jana. Ei bine, în tinerețea ei – ce vremuri glorioase – Jana a fost probabil vînzătoare la alimentară sau casieră la vreun CAP. Era respectată de toți vecinii și, în ciuda celor șapte clase absolvite la școala ajutătoare de arte și meserii, inginerii, medicii și profesorii din bloc o tratau cu respectul cuvenit unei lady. Era oarecum […]

Piaţa Universităţii a pus biciul pe politicienii. Opoziţia a avut o opoziţie: unii parlamentari şi-au depus mandatul. Unii, puţini. Doar de la PNL. Reporter: Te-ai păcălit dîndu-ţi demisia.  Adriana Săftoiu: Pentru că sună bine în teorie, dar greu în practică. Solidaritatea în jurul unei decizii de genul acesta e greu de construit. Şi dacă nici cel care a propus nu a crezut suficient în ea, e la îndemînă să găseşti argumente contra. Iar cei care, ulterior, au devenit cei mai […]

Sîmbătă dimineaţă o cetăţeană foarte convinsă de misiunea ei în viaţă împărţea broşurele la metrou. Ceva cu mesaj feminist pe-o parte şi, cel mai probabil, cu reţete de prăjituri pe cealaltă, pentru că am văzut şi persoane care nu aruncau cartoanele la coş, ci în poşetă. În orice caz, termină fata cartoanele, urcă în metrou, se pregăteşte să stea jos… fatalitate: un golan agil i-a luat-o înainte. „Auzi, să ştii că io voiam să stau aici!“ „Acum cinci minute parcă […]

Vinerea trecută, pe la prînz, eram printre călătorii care ieşeau din starea aia specifică, de metrou, asistînd la o şedinţă bursieră inedită: un tip îmbrăcat business vorbea la un hands-free Bluetooth minuscul, explicînd agitat interlocutorului (probabil un client mai greu de cap), în jargonul brokerilor, ceva despre nişte opţiuni. Dacă, privit de pe partea cu casca, omul nostru părea un personaj principal din filmul Wall Street, gata să tranzacţioneze cîteva pachete de acţiuni pe piaţa futures a staţiilor de metrou […]

Strada mea are trei sute de metri şi două benzi, e stradă cu case, pe care circulă maşinile riveranilor, autogunoierele şi, rareori, cele de la Pompieri, SMURD sau pompe funebre. Şi pe ea a nins săptămîna trecută. A nins puţin: copiii ieşiţi de la grădi’ au făcut un om de zăpadă înalt de sub un metru, că n-au mai avut materie primă. Noaptea, pe strada mea s-a împrăştiat material antiderapant: cernoziom, grohotiş, pietriş, stufăriş, balegă, argilă etc. Dacă aş fi […]

Zilele trecute m-am dus să plătesc impozitul pe casă şi maşină, că ne venise acasă cererea de bani a statului. Surpriză mare! La direcţia financiară de la noi din sector, spre deosebire de anii trecuţi, conţopiştii au refuzat să-mi ia banii fără actul de identitate al soţiei, pe al cărei nume sînt pomenitele proprietăţi, deşi locuim la aceeaşi adresă. Norocul statului a fost că, întîmplător, aveam buletinul ei la mine: ridicasem de la oficiul poştal o recomandată care îi era […]

Eram în raionul de electrocasnice al unui hypermarket cînd în faţa mea au apărut, ţopăind din senin, o tînără domniţă sărită bine de 75 de ani şi un vînzător care gravita în jurul ei, mai ceva ca un rechin în jurul unei pensionare naive, dornice să-şi cumpere electrocasnice. Duduiţa căuta un mixer şi, fireşte, dorea să opteze pentru unul chinezesc, mai ieftin. Vînzătorul însă o tot ţinea pe a lui, încercînd să-i bage pe gît unul de la o firmă […]

Trăiesc într-un oraş în care sfârşitul lumii va veni de două ori: prima dată după calendarul mayaş gregorian, a doua oară la 13 zile distanţă, după calendarul mayaş iulian. Că aşa e la noi, ţinem toate sărbătorile de două ori. De exemplu, când bucureştenii se băteau cu jandarmii pentru una sau alta, la noi se aprindeau artificii pentru a sărbători Anul Nou pe vechi. Sună ca dracu’, da’ ăsta-i adevărul. Iar pe 15 dimineaţa la spital au ajuns şi primele […]

În Piaţa Obor, un anticar improvizat vindea cărţi înşirate pe o tarabă. Mă uit aşa, în treacăt, şi observ doar chestii gen Cei trei muşchetari, Winettou, Pe aripile vîntului şi alte cărţi de genul ăsta din „Biblioteca pentru toţi“, vestigii roase de umezeală ale unor foste sufragerii din vremuri comuniste. Dau să plec, dar nenea îmi simte dezinteresul faţă de marfa de pe tarabă şi mă apucă de mînă complice: „Haideţi să vă arăt ce marfă am în depozit“, îmi […]

Drumul cu trenul spre Occident este o călătorie în timp, în trei trepte. Ca s-o decupezi şi percepi mai bine, se recomandă s-o faci în sens invers, de la Viena la Bucureşti. Pe porţiunea de aproape un ceas între Viena şi intrarea în Ungaria, ai senzaţia că e veşnic primăvară şi că adie zefirul. Civilizaţia se desfăşoară omogen, pe stânga şi pe dreapta căii ferate: o curăţenie simetrică a gărilor şi peisajului, până la linia orizontului, câmpuri rase şi pieptănate, […]