Sebastian Burduja și capsula timpului pierdut la Alba Iulia

În urmă cu vreo două săptămîni, băieții și fetele din Consiliul Local Alba Iulia se pregăteau să pună la cale ultimele detalii legat de marea sărbătoare a Centenarului. Bani de evenimente, de la oraș și guvern, taxa de tarabă, stadiul lucrărilor – căci parcul din Cetatea Alba Iulia e încă în construcții și așteaptă să-i crească, precum un falus, ditamai Monumentul Unirii – și toate ultimele detalii au trecut prin gura și mîna consilierilor. Surpriză, însă, în ultima clipă își făcuse loc pe ordinea de zi și o chestiune despre care nu prea se știa nimic: o Capsulă a Timpului – România 2118 și Cartea România 2118. Inițial am crezut că e vorba de încă o mică extravaganță a Primăriei, de niște grupuri statuare ce au legătură cu nimic și care-s și așa nenumărate prin Cetatea Alba Carolina. Însă, ce să vezi, nu era așa. Chestia asta fusese băgată pe ordinea de zi de către arhitectul-șef al orașului, la solicitarea Ligii Studenților Români din Străinătate și a Fundației C.A.E.S.A.R. Adică a domnului Sebastian Burduja, unul dintre dirijorii protestului diasporei din 10 august.

Desigur, cele două grupuri statuare care se voiau montate în Cetatea Alba Carolina n-au vreo legătură cu protestele. Deși o statuie cu Muie Clasa Politică și care să troneze timp de 100 de ani în orașul de suflet al României mi se pare că n-ar fi neapărat ceva rău. Ele n-aveau însă legătură cu nimic. Sau, mă rog, aveau legătură cu nevoia unor băieți și fete de a-și face monumente. Căci atît pe capsula timpului, cît și pe cartea cărților urmau să fie încrustate fel și fel de înșiruiri de cuvinte demne de „Cîntarea României”. Spre exemplu, pe capsulă urma să stea scris ”SIMBOL AL UNITĂȚII ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI, DEZVELIT ASTĂZI, 1 DECEMBRIE 2018, ÎN PREZENȚA DOMNULUI PRIMAR MIRCEA HAVA, CU SPRIJINUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI ALBA IULIA”. Deh, puțin pupi-pupi la primar – care habar nu avea de combinația asta cu Capsula lui pește prăjit, că nici nu fusese în ședința de CL, dar așa, să dea bine la ochiul de consilier atunci cînd votează. Ah, și mai era și faza cu ”COLOANA FĂRĂ SFÎRȘIT A NEAMULUI NOSTRU SE RIDICĂ PESTE SECOLE DREPT DIN PĂMÎNTUL FRĂMÎNTAT DE PALME CRĂPATE ȘI NU SE OPREȘTE PÎNĂ NU VA STRĂPUNGE CERUL, PROPTINDU-L, CA SĂ NU MAI CADĂ PESTE NOI. ATUNCI VOM FI LIBERI. IN MEMORIAM JOANN IOANA MARIA” – care urma să stea scrisă tot pe monument. Desigur, chestia asta ne-a sărit inițial în ochi, căci, pe lîngă limba de lemn în care e scris mesajul patriotic, nu știam cine e Joann Ioana Maria. Asta pentru că, inițial, cînd am citit respectivul proiect, nu știam că în spatele lui stau Sebastian Burduja și organizațiile sale.

Joann Ioana Maria a fost fiica a lui Sebastian Burduja, decedată în această vară în urma unui accident. Și, chiar dacă moartea unui copil de 3 ani este o adevărată tragedie, în special pentru tînărul politician – și nu avem pretenția că am putea înțelege vreodată prin ce a trecut –, respectiva tragedie nu are nimic a face cu Alba Iulia ori cu Unirea. Cum nu au nici Sebastian Burduja și nici fundația lui ori partidul pe care l-a fondat. Iar un monument ridicat în Alba Iulia, orașul Marii Uniri, în memoria unui copil decedat în Franța pare mai degrabă o butaforie născută din disperarea unui părinte care și-a pierdut copilul, nicidecum un act de cinstire a Unirii ori a neamului în an centenar.

Desigur, chestia asta nu a contat foarte mult pentru consilierii locali, care păreau mai mult derutați. Unul singur – singurul independent și singurul care mai mișcă ceva în fața stăpînirii locale – a ridicat problema asta. Restul, după ce am scris într-o publicație locală, și-au pus mai degrabă întrebări legate de ce se va băga în capsula aia. Contractele Primăriei cu firmele de utilități? Fluturașii cu salariile Andreei Esca? Și uite așa, mai mult din derută – dar și pentru că arhitectul-șef al orașului e un tinerel proaspăt ajuns în funcție și nu știe cum să mobilizeze antilopele la vot –, consilierii s-au abținut, cu două excepții. Așa că nu va exista, în Cetatea Alba Iulia, un monument ridicat în memoria fiicei lui Sebastian Burduja, făcut de fundația și liga lui. Sau va exista, dacă cumva se mai propune o dată și trece la vot, ori dacă decide Primăria că merită pus așa, de decor, fără să mai consulte Consiliul, care oricum habar n-are ce votează în nouă din zece cazuri.