Articole ce conțin cuvântul cheie: mihail sadoveanu

Desfășurată în șiruri lungi, pe drumul de costișă ce duce la cetățile Ardealului, oastea Viteazului a cucerit crestele Carpaților, a ocupat trecătorile și acum trece triumfal, făcîndu-l pe Preda să exclame, în latina învățată temeinic la Padova: Sic transit Michele munții! Cocoțat pe capra unei trăsuri, pentru că un adevărat lider nu lasă niciodată frîiele din mînă, Mihai privește cum trece coloana alături de principele Nicolae. Principele, ostenit de atîta cale, a adormit și sforăie ușor pe umărul domnitorului. Lasă-l să […]

Cînd vine vorba despre monștrii sacri ai literelor românești, de pe lista relativ scurtă a nemuririi literare nu poate lipsi, cu toate păcatele lui politice, Mihail Sadoveanu (1880-1961), un grafoman de talia, cuprinderea și desfășurarea stilistică a lui Balzac, cu peste o sută de volume publicate. Un munte de om pe un munte de cărți, demn de apelativul de Ceahlău al literaturii române inventat de Geo Bogza. Mai multe despre marele scriitor moldovean poți afla, dincolo de o căutare pe […]

12 mai Iar m-a sunat Ancuța, ca să se plângă. De două luni i-au închis ăștia hanul și nu mai suportă. Zice că așa ar asculta o povestire în ramă de-i vine să se urce pe pereți. Am încercat să-i spun eu una, dar nu e același lucru pe Zoom. Trebuie să fie mai mulți în jurul mesei și să deșertăm ulcele cu vin vechi și să se plimbe printre noi mirosul de pui la țiglă cum se plimbă acum, […]

Mihail Sadoveanu:„Nechifor Lipan a plecat să cumpere oi de la niște ciobani de pe Rarău și nu s-a mai întors. Cel mai probabil, a trecut Dunărea la sârbi. De la frații lui n-am aflat nimic, pentru că sunt jderi și nu pot vorbi. Nevastă-sa, Vitoria Lipan, e foarte încăpățânată și nu vrea să spună unde a pitit c-ul care-i lipsește din nume.“ Nichita Stănescu:„Dacă mi-aș scrie nota informativă pe talpa piciorului tău, nu-i așa că ai șchiopăta un timp, până […]

Ion, de Liviu Rebreanu – Ion al Glanetașului, născut într-o familie săracă, de la țară, alege să ignore glasul inimii și merge să se însoare cu o nemțoaică, într-un loc unde infrastructura rutieră e ireproșabilă. După ce se așază la casa lui, se lasă în genunchi și sărută autostrada, ca pe o ibovnică. Pădurea spânzuraților, de Liviu Rebreanu – Un fotbalist român de la Ferencváros urmează să joace în preliminariile Europa League cu FCSB. Simte că e pus în fața […]

Mihail Sadoveanu, tatăl Fraților Jderi, a cunoscut îndeaproape milităria și frontul. Cu un an înainte de ofensiva sa literară din 1904, cînd cele patru volume, publicate în rafală, au culcat la pămînt critica și au nimerit inima publicului, Sadoveanu a fost chemat la oaste. A făcut o armată grea, așa cum se făcea pe vremea aceea, cînd erai la cheremul căprarului și al rației de mămăligă, dar lungile răgazuri petrecute ca santinelă l-au ajutat, se zice, la șlefuirea operei. Poate […]

În primii ani ai secolului XX, Nicolae Iorga trudea ca o tipografie. Zi și noapte, sub pana lui neobosită, istoria gemea în chinurile facerii. Iorga nu dormea niciodată cu adevărat. Cu un ochi citea, cu o mînă scria, în timp ce perechile lor, celălalt ochi și cealaltă mînă, se ocupau cu treburile gospodăriei. În 1905 a produs 23 de titluri – două pe lună –, fiecare dintre ele risipind un pic din întunericul în care bîjbîiau voievozii, bourii și convingerile […]

Umberto Eco a scris, cu foarte mulți ani în urmă, despre deviațiile corectitudinii politice. Despre cum, în numele acesteia, al propagării diversității culturale și al ruperii de tiranii trecutului, studenții americani nu mai învățau istoria țării lor, ci pe aceea a unor triburi efemere de prin Africa. Horia-Roman Patapievici, de asemeni, dădea corectitudinii politice, în anii ’90, secolul XX, denumirea deloc măgulitoare de “comunismul american”. Acest text, apărut și într-una dintre primele sale antologii de eseuri, i-a cauzat destule neplăceri, […]