Valea Prahovei, locul pe unde trebuia să șerpuiască autostrada Comarnic-Brașov promisă de USL,
a recăzut în stadiul de defileu al groazei. Șoferii care se aventurează pe DN1 sînt iarăși expuși atacurilor cerebrale. Mașinile au reînceput să se tîrîie prin Comarnic și Bușteni, unde, la celebrele treceri de pietoni, au reapărut polițiștii și semafoarele. Traficul e gîtuit iar, drumul se lungește în anumite ore ale zilei cu 30-40 de minute, fără ca propunerile adresate cu voce tare tuturor mamelor care dețin fii în Guvern să rezolve ceva.
În 2012, după ce Victor Ponta a înțeles că cele o mie de mile încep cu un pas, primarii incompatibili din Azuga, Comarnic și Bușteni au construit pasarele. Practic, au înălțat niște schele rudimentare din fier vopsit, cu scări aproape verticale, pe care doar alpiniștii cu experiență le pot escalada fără să moară de inimă. Ei bine, cu aceste pasarele și cu trecerile de pietoni șterse, traficul a început să capete o oarecare fluență în așteptarea traversărilor subterane, care ar fi dat pietonilor posibilitatea să se fîțîie de pe un trotuar pe altul fără să blocheze o mie de mașini odată și fără să decedeze de la efort.
Au trecut de atunci doi ani.
Azi, traficul a înghețat iar, coloanele au reapărut. De pasaje subterane nici vorbă. Cu două-trei basculante, un excavator și douăzeci de zilieri, se puteau construi de cîte zece ori fiecare. Primarii traseiști Adrian Purcaru, Dorian Botoacă și Emanoil Savin și-au pus palma în cur. Nu le pasă că, prin localitățile pe care le pradă, mașinile se mișcă mai încet decît dosarele lor de la DNA. Totul a înțepenit în stadiul minciunii electorale. După doi ani de nemișcare, pietonii au prins curaj și au reînceput să traverseze șoseaua, oprind coloanele. Ca să nu fie luați pe capotă, au apărut polițiști și semafoare. Și astfel, chiar sub pasarelele ridicate fără licitație, Bușteniul, Azuga și Comarnicul și-au reluat tabieturile de înțepenire a traficului rutier. Cel puțin un secol, pînă va apărea autostrada Comarnic-Brașov sau pînă vor dispărea mașinile, mari speranțe de schimbare nu se arată.
Sir Sachaverell Sitwell, un aristocrat care a călătorit în România anilor ’30,
povestește că, pe atunci, drumul cu mașina între Sinaia și Predeal putea dura o săptămînă. Dar nu din cauza primarilor idioți, ci pentru că, de-a lungul lui, de o parte și de alta a șoselei, erau, una lîngă alta, cîrciumi cu lăutari, pastramă și tulburel, în care turistul petrecea pe toată durata călătoriei.
