Numeroși critici s-au dat peste cap și au nenorocit yoga cu zeci de poziții complicate în care, dacă e să le luăm argumentația în serios, filmul lui Jordan Peele e bun, foarte bun, excelent. Și curg limbile, și cresc notele.
Bine, poate chiar e foarte bun, iar tu ești rasist și filistin. Și, de fapt, nu-ți place filmul pentru că regizorul scenarist e african-american. Pe Rotten Tomatoes, Get Out are 99% din partea criticilor. 99%. Fix cît Godfather. S-a dus cineva la magazin și a cerut Francis Ford Coppola, dar pe negru? E filmul ăsta o ofertă pe care n-o poți refuza? Avem niște teme grele, avem personaje cu o traiectorie nu neapărat tragică, dar măcar interesantă? E povestea gata să lase publicul tîmpit prin ingeniozitatea ei?
Pe scurt: Chris (Daniel Kaluuya) este prietenul lui Rose (Allison Williams). El e negru. Ea e albă. Ei vor să se căsătorească și să facă împreună multe table de șah. Dar, mai întîi, hai să facă o vizită părinților ei, undeva, într-o vilă depărtată de restul lumii. Ia te uită, părinții ei sînt foarte progresiști și înțelegători. E drept, au ei niște servitori negri care par scoși din cel mai penal cult de spălat creiere, iar viitoarea soacră hipnotizează oameni la fel de ușor cum își bea ceaiul, dar ăsta nu e un motiv să fugi naibii de-acolo din primul moment. Mai stai, că poate devine interesant. Vin musafiri, vezi oameni noi. De exemplu, vezi un negru de vîrsta ta care se îmbracă și vorbește ca un tătăiță din anii ’90 în timp ce stă agățat drăgăstos de o babă.
A, deci e, de fapt, un film despre blaxploitation, sexul fiind cheia de boltă? Nu. E drept, pînă înspre final e un thriller vag decent, în care tensiunea crește, întrebările abundă și spectatorii speră ca deznodămîntul și misterul să nu fie niște țigănii de tip „Alienii” sau „A fost un vis, tu ești, de fapt, în comă de cînd Rose a luat căprioara aia pe capotă”.
Deznodămîntul e fix partea aia în care ar trebui să-și intre și horror-ul în drepturi. Și aștepți să vezi dacă mama-soacră își dă mutra jos și devine o Joimăriță sau dacă tata-socru începe să-și scoată tentacule din cur și să te fugărească cu ele prin vila aia de neam prost. Sau dacă vin Scooby Doo și gașca și îi rup capul prietenei tale albe pentru că, de fapt, nu era Rose, ci tatăl ei deghizat în ea. Pentru că, de fapt, nu e progresist, ci se teme de negri. Iar ea era mama ei, pentru că mama ei era tatăl ei. Și așa mai departe.
Din păcate, marele secret e menit mai mult să stîrnească rîsul, pentru că e de un ridicol feroce. Deci: albii sînt geloși pe negri pentru că negrii sînt superiori fizic. Prin urmare, albii momesc negrii la vilă ca să-i posede și să devină negri. Nu s-a gîndit nimeni să-i explice regizorului scenarist că 1) singurii caucazieni care vor să fie negri sînt cocalarii de 11 ani care ascultă gangsta rap și 2) dacă vrei neapărat să furi negri, e destul să lași un TV sub o cutie de carton sprijinită într-un băț legat cu sfoară.
Dar să zicem că un asemenea twist e acceptabil, mai ales pentru un film promovat ca horror, gen care presupune din start diluarea logicii și a raționalului. Să zicem că nu e un horror penibil. Să pretindem că, într-adevăr, e „satira socială necesară” pe care o proslăvesc cei 99%. Și asta pentru că, în engleza americană, satiră înseamnă un exercițiu ieftin de victimizare, eficient doar în a adînci și mai rău diviziunile între rase, pentru că mișcări idioate de tip Black Lives Matter nu făcuseră destul. E de mirare că un negru a realizat filmul ăsta, pentru că pare genul de băiat care are timp doar să se simtă oprimat de dușmanii care-i poartă pică, deși n-au valoarea lui.
Get Out. R.: Jordan Peele. Cu: Daniel Kaluuya, Allison Williams, Bradley Whitford.
Critica raportata strict la film este perfect indreptatita, dar daca ar fi trebuit sa inlocuiti cuvintele negru/negri/black cu romi/rromi/tigani, cu siguranta tonul articolului ar fi fost altul, sau se procopsea redactia cu un proces pentru discriminarea minoritatilor.
E usor sa fii erou si sa arunci cu pietre, atunci cand stii ca te desparte un ocean de tinta, dar o jonglerie similara in Ferentari va implica niste urmari, nu tocmai placute.
Deci fiecare cu elementele lui de culoare locala si mai usor cu pietrele pe scari, altfel ridicolul tinde sa umbreasca calitatea articolului, dealfel necontestata de acest comentariu.