Ce a-nceput Oprescu continuă în mod discret cu Firea

Cu mai bine de un deceniu în urmă, Bucureștiul antama niște sute de milioane de euro, bani ce urmau să ajungă într-un proiect numit “Reabilitarea Infrastructurii Educaționale în București”. Iar cum reabilitarea oricărei infrastructuri durează în România de la foarte mult spre eternitate, din proiectul ăsta încă se mai ciupesc bănuți, alocuri. Desigur, după ce în mandatele Oprescu s-au împărțit niște contracte babane, de la milioane pe consultanță și alte milioane pe fel și fel de achiziții, ajunse mai toate prin presă și multe în atenția instituțiilor Justiției, madam Firea a schimbat puțin strategia, iar infrastructura școlară e reabilitată pe ici, pe colo, cu atribuiri directe și finuțe. Așa, să nu bată prea tare la ochi. Spre exemplu, în urmă cu o săptămînă, s-a decis ca alte două școli – Centrul Școlar nr. 3 și Școala Gimnazială nr. 173 – să fie dotate cu camere de supraveghere. Fiind vorba de o sumă mai mică, de aproape 20.000 de euro, s-a apelat la procedura de shopping în regim direct, iar respectivele camere de supraveghere au fost achiziționate de la SC Quality Business Solutions SRL. Desigur, cum v-ați fi așteptat, firma este un client fidel al Primăriei București. Și, cum îi stă bine unei firme serioase, e conectată și la SRI. Societatea este deținută de un domn pe nume Octavian Dumitru Nicolau, personaj care apare în multe alte firme care au zeci și sute de contracte cu statul, în domeniul IT. În plus, firma în cauză e cea de la care-și lua un salariu și doamna Camelia Opriș, soția generalului Marcel Opriș, șeful Serviciului de Telecomunicații Speciale. Asta ca să nu mai zicem despre soția lui Octavian Dumitru Nicolau, Iuliana, care fusese și ea acționară într-o firmă de IT, pînă în momentul în care și-a vîndut acțiunile unui domn pe nume Sebastian Ghiță. Cum însă ne-ar trebui o gazetă de mărimea unui cearșaf ca să putem povesti despre toate încrengăturile acestor combinatozauri ai IT-ului, o să ne mulțumim doar a saluta noua metodă a doamnei Firea, mult mai discretă, de a atribui banul public în mod direct, cui trebuie, în contracte mici și bine țintite.