Așa domoli cum par ardelenii, dragostea lor pentru rădăcinile nemțești este aprigă și degrabă vărsătoare de fonduri europene. După ce a transformat toate localitățile dimprejurul Bistriței în porți transilvănene cu nume nemțești, Primăria municipiului a decis să nu-și mai nege condiția medievală și să accepte titlul de „cetate”, prilej cu care a investit mai bine de 500.000 de lei într-un site de promovare care încă nu reușește să trezească nici măcar interesul celor care l-au proiectat.
585.000 de lei la 7-10 oameni. Nu vorbim despre PIB-ul pe cap de locuitor al unui orășel plasat pe un zăcământ de aur, ci despre strategia de promovare turistică pe care Primăria Bistriței a gândit-o cu mare atenție. Cum, mai nou, site-urile de promovare sunt tot mai des cimitirul utilizării fondurilor europene, administrația locală s-a raliat acestei strategii și a transformat 130.000 de euro în pliante, mascote, bannere și un site ce promitea o experiență unică pentru internauți.
Pe hârtie, www.cetateabistritei.ro promite vizitatorilor un tur 3D al cetății medievale și imagini în timp real din centrul istoric. În realitatea anului 2014, camerele din centru nu funcționează, iar harta 3D pare desenată pe un șervețel de un elev somalez care abia a descoperit creioanele colorate.
„Metodele specifice de marketing”, formulare care tinde să devină un slogan al proiectelor de promovare eșuate, nu au avut deci mare succes la Bistrița. Dovadă stau statisticile legate de traficul pe site-ul cetății: în două zile aglomerate, investiția de 500.000 de lei este asediată de câte șase, poate șapte vizitatori mânați de dorința arzătoare de a sorbi din medievalismul Bistriței. De altfel, investiția este atât de justificată încât Primăria Bistrița se poate lăuda că, de la deschiderea site-ului, a plătit aproximativ 1.000 de lei pentru fiecare vizitator unic care a accesat rodul strădaniei autorităților, având în vedere că din noiembrie 2012, de când există statistici pentru site-ul cu pricina, platforma a strâns puțin peste 6.000 de curioși. Dar, din nou, promovarea turistică în mediul online este o adevărată artă străină înțelegerii generale. Și când europenii plătesc, de ce să ne ofticăm? Ce, noi suntem cumva europeni?!
