Facultatea de Drept era pe vremea studenției mele, una a cincinalelor lui nea Nicu, adevărat viespar de gagici. Urâțele dar futăcioase și cu dosare beton, căci procuroarea, judecătoarea sau avocata proaspăt ieșită de pe băncile acestei facultăți trebuia să fie pură ideologic pentru a semna pactul cu diavolul care împărțea dreptatea prin sălile tribunalelor comuniste în spiritul și în litera legii Partidului.
Mulți dintre colegii gagicilor de la Drept, transpirând un ușor aer de cazarmă, erau invariabil racolați de Securitate încă de pe băncile facultății, chestie de care trebuia să ții seama dacă nu aveai chef să ajungi în vreun subsol al Internelor cu șuturi în gură luate de la un căprar securist pentru bancuri cu nea Nicu spuse în gașcă la o bere. Justiția era în fapt o unealtă a Securității prin care aceasta dădea sentințe, atentă ca în spatele oricărei găinării luate în dubă de Miliție să nu fie cumva un gest reacționar îndreptat împotriva orânduirii socialiste. Nu întâmplător antimateria cursurilor de Drept de la zi – seralul – era dedicat ofițerilor superiori de Miliție, condiție profesională pentru aceștia, dacă nu aveau de gând să iasă la pensie locotenenți majori. Așa au ajuns magistrații cu experiență ai vremurile noastre să mai aibă și acum pe frunte urma de la caschetă.
O privire aruncată peste gardul Curții Constituționale descoperă – cu o singură excepție blondă, ce nu prezintă sindromul celulitei împrăștiate pe bulan la final de vârstă a doua – judecători ce par că au prins cu ciocănelul de tribunal în mână până și colectivizarea de pe vremea lui Dej. Ca să o spunem mai pe șleau, o ipotetică punere în practică a Punctului 8 de la Timișoara ar depopula Curtea Constituțională mai rău decât un cutremur de gradul 9 pe scara Richter, un uragan Catrina sau un tsunami japonez. Curtea asta, vădit lucru, nu este nici pe departe un așezământ monahal, o casă a justiției divine în care își spun rugăciunile democratice călugări și călugărițe la adăpostul ascezei politice. Este oare această mânăstire constituțională, împânzită de uneltele diavolului securist – neam prost, cu origine sănătoasă – ultimul bastion al credinței democratice creștine ce animă lumea nord-atlantică în Balcani? Nu se vede chiar și de acolo, din raiul Vestului, că prin smoala Justiției dâmbovițene colcăie dracii? Ce Chivot al Legii este ascuns pe sub sutanele judecătorești pentru a ajunge arhanghelii Uniunii Europene, apostolii Marii Britanii și cruciații Statelor Unite să apere Curtea Constituțională cu crucea într-o mână și sabia în alta de balaurii useliști ai păgânului Ponta? Sau poate că imaginea bizantină a Aspaziei care îi spală cu pioșenie picioarele lui Băsescu, ori ortodoxa icoană făcătoare de minuni a preacuvioasei Macovei au dărâmat însfârșit baricadele vechi de 1000 de ani ale marii schisme creștine si au avut puterea de a da deliruri religioase unui Occident mai catolic decât Papa de la Roma. Făceți-vă cruce, scuipați în sân, pentru că urmează exorcizări.
Nu prezintă sindromul celulitei împrăștiate pe bulan la final de vârstă a doua???? Asta-i tare… Look again…