E unul dintre cei cîțiva europarlamentari români care își merită locul. Renate Weber gîndește european, acționează ca atare, și asta fără să uite sau să exagereze de unde a plecat. Orice țară normală și-ar dori să aibă o reprezentantă ca Renate Weber în Parlamentul European.
Cristian Teodorescu: Atunci cînd David Cameron a anunțat că vrea să facă un referendum pe tema ieșirii Albionului din UE, ai fost singura care a spus, într-o emisiune TV, că premierul britanic s-ar putea să-și prindă urechile în acest referendum. De unde ți s-a tras această, să-i zic, premoniție?
Renate Weber: Cînd elitele, politice sau intelectuale, intră în jocul populist, declanșează ceva ce s-ar putea să nu mai controleze. Minciuna și manipularea, adunate picătură cu picătură, produc efecte neașteptate în mintea oamenilor. Ele pot fi ținute sub control pînă la un punct, dincolo de care reacțiile pot surprinde. Și în astfel de situații te poți trezi, precum David Cameron, că ai aruncat o vorbă, privind organizarea unui referendum, ca să închizi gura criticilor din propriul partid și ca să cîștigi alegerile, dar… ai dat drumul la Brexit.
C.T.: Acum, tot mai mulți dintre britanicii care au votat pentru ieșirea din UE își dau cu pumnii în cap că au făcut-o. N-au știut ce votează ori s-au lăsat păcăliți de populiștii lor?
R.W.: Nici Cameron, nici laburiștii, nici liberalii nu au făcut o campanie adevărată pentru rămînere. A fost doar ceva în stil flower-power. Așa că fiecare a înțeles ce a vrut din campania populiștilor anti-UE. O campanie care, de fapt, a început de mai multă vreme. Presa tabloidă britanică, cea mai mincinoasă și iresponsabilă din cîte mi-a fost dat să văd, mînă în mînă cu politicieni extremiști, îi alimentează de mult pe britanici cu tot felul de enormități. Vă aduceți aminte de „invazia românilor”? Iar guvernul lui Cameron a reacționat mizerabil. La minciunile anterioare s-au adăugat altele, s-a adăugat criza refugiaților și a imigranților… Toate au contat.
C.T.: Comisia Europeană îi somează pe britanici să-și anunțe cît mai repede, oficial, ieșirea din UE. De supărare că Albionul a votat cum a votat sau din motive mai puțin vizibile?
R.W.: Nu am votat Rezoluția Parlamentului European din 28 iunie. Nu am fost de acord cu abordarea prea țîfnoasă din text, care vorbea de o ieșire rapidă, războindu-se cu conservatorii lui Cameron și extremiștii lui Farage, ignorînd însă cealaltă jumătate a populației, europeană, care a votat rămînerea. În dezbaterea din Parlamentul European, președintele Comisiei, dl Juncker, într-un discurs mai potrivit la un cămin cultural decît în Eurocameră, a mai îndulcit un pic tonul. Cred că pur și simplu există o mare supărare la adresa Brexit. Explicația rezidă în statutul foarte special pe care țara l-a avut în UE. Cînd a fost adoptat Tratatul de la Maastricht, în 1994, britanicii au făcut numeroase opt-out-uri. Adică lor nu li se aplicau multe din regulile care se aplicau celorlalți. Dar ei participau la discuții în Consiliu și influențau deciziile, pentru că își făceau bine temele, iar ceilalți nu îndrăzneau să le spună să tacă. Adică erau prezenți la împărțirea privilegiilor, dar nu și la asumarea obligațiilor. Un comportament care, în general, deranjează. La asta s-a adăugat felul în care Cameron i-a tratat „de sus” pe ceilalți, emițînd pretenții și critici, dar nevenind cu soluții. Și după toate astea, totuși, Brexit.
C.T.: Cine e mai vinovat pentru Brexit – Cameron cu referendumul sau opozanții lui?
R.W.: Toată clasa politică din Regat e vinovată. Și UKIP, și Nigel Farage, dar și presa tabloidă; și Cameron, și Partidul Conservator, dar și laburiștii pentru că au tratat referendumul cu iresponsabilitate, crezînd că e imposibil să se întîmple, iar acum se vede că nici măcar onoare nu au: Cameron anunță că va demisiona… peste trei luni, Corbyn pierde votul de încredere și anunță că nu pleacă… Toți considerîndu-se indispensabili pentru salvarea unei țări pe care tocmai au nenorocit-o.
C.T.: Te-ar mira să afli că în această afacere s-au amestecat și bani rusești?
R.W.: Se știe de mult că bani rusești au sprijinit și sprijină partide și acțiuni antieuropene. Și sprijinul nu este doar bănesc. Uitați-vă la manipularea fenomenală pe care o face Russia Today! Oriunde emite are programul adaptat nu doar pentru țara respectivă, ci chiar pentru grupurile-țintă la care vor să ajungă. Jurnaliștii care lucrează acolo, am vrut să spun mercenarii, au fost atent selectați – anecdotic, majoritatea sînt britanici. Rusia are un interes major ca UE să fie cît mai slăbită și divizată.
C.T.: Dar ordine venite dinspre ISIS?
R.W.: ISIS e un cîștigător de necontestat al Brexitului. A crede azi că o țară poate singură și de capul ei să lupte împotriva terorismului e o copilărie. Schimbul de informații este vital. Dar nu cred că Daesh e responsabil altfel decît prin semănarea terorii în general.
C.T.: Te temi pentru soarta românilor din UK, în această perioadă tulbure?
R.W.: Sigur că mă tem. Mă tem de manifestări xenofobe, de mesaje și acțiuni violente, mă tem de discriminările care ar putea să se întețească. Mă tem că recesiunea în care va intra Marea Britanie va fi atît de serioasă încît va afecta diferite categorii profesionale, inclusiv cele în care românii lucrează majoritar. Și garanțiile oferite de un premier demisionar cum e Cameron nu țin de cald. Aici e nevoie de intervenție fermă în cadrul negocierilor de ieșire din UE, dacă se va ajunge acolo. UE poate impune niște condiții dure Marii Britanii în schimbul avantajelor participării la piața comună, printre ele și situația cetățenilor europeni care trăiesc, muncesc, studiază în Regat. Acesta e un alt motiv pentru care nu am votat Rezoluția privind urmările Brexit: nu există nici o singură mențiune cu privire la protejarea drepturilor acestor oameni, ca și cum problema nu ar exista, ceea ce mi s-a părut inadmisibil într-un mesaj al reprezentanților cetățenilor europeni.
C.T.: Crezi că Parlamentul britanic va ignora acest referendum consultativ, ca să nu se ajungă în situația ca Scoția și Irlanda de Nord, care vor să rămînă în UE, să-și proclame independența?
R.W.: La summit-ul de acum cîteva zile s-a insistat atît de mult pe ireversibilitatea ieșirii Regatului din UE, încît îmi vine să spun că în spatele lui se ascunde ceva. Nu știu ce va face Parlamentul britanic, dar știu că, fără decizia acestuia, Guvernul nu poate face nimic oficial. Sigur că există riscul plecării Scoției din Regat! Și să vă povestesc o fază care mi s-a părut antologică. În cadrul dezbaterii din 28 iunie a vorbit și un eurodeputat scoțian, care a încheiat spunînd: „Don’t let us down”. Moment în care o imensă mare de eurodeputați s-a ridicat în picioare aplaudînd frenetic. Inclusiv cîțiva spanioli!! Mă uitam la ei și mă întrebam dacă realizează că aplaudă ideea de secesiune. Vom avea o vară interesantă.
C.T.: Ce are de pierdut, în situația de azi, UE?
R.W.: UE va ieși mai întărită, în sensul în care statele membre și cetățenii europeni sînt de acord că e mai bine împreună. S-a vorbit zilele astea despre UE cît nu s-a discutat în nici o campanie electorală. Ceea ce e bine, lumea a aflat mai multe. Ar fi însă păcat ca vorbele mari privind reformarea Uniunii să rămînă doar vorbe. Pe termen scurt, cred că mai multe state membre vor dori o reactualizare a principiului subsidiarității.
C.T.: Dar Marea Britanie?
R.W.: Marea Britanie pierde enorm, pe mai multe planuri. Economic, va avea nevoie de ani de zile ca să se redreseze, fie că iese, fie că rămîne în UE. Cultural și politic, a pierdut mult pentru că politicieni de tipul Farage, Cameron, Johnson, Corbyn au schimbat felul în care ne uităm la politica Regatului. Unde noi credeam că e vorba de onoare și de interes public s-a dovedit că e vorba doar salvarea cu orice preț a propriei pieli, inclusiv prin aruncarea țării în haos. Vor avea negocieri dificile.
C.T.: Brexitul va duce și la alte ieșiri din UE sau la întărirea Uniunii?
R.W.: Lideri extremiști din diferite țări vor intra în silenzio stampa odată ce recesiunea economică din Regat se va transforma în număr de șomeri. Și chiar nu cred că în viitorul apropiat vor mai fi guverne care să convoace vreun referendum.
