De la arte, design și construcții, iată-l poet și moderator de emisiuni culturale de televiziune. Și-a lansat, cu must și taclale, cartea de poezie Puțin sub linie.
Reporter: Ce e poezia în lumea migrației virtuale și reale?
Robert Șerban: Poezia poate fi busola spre tine însuți. Poate să fie ombilicul care te ține aproape de cel care ești cu adevărat, adică de ăla de dinăuntrul carcasei. Poate să fie… lecitina care să-ți reamintească despre lucrurile pe care, din cauza vitezei cu care migrezi, le-ai uitat. Să-ți reamintească faptul că ai sensibilitate, putere, credință, milă, empatie, că ai în tine nu doar viață, ci și moarte. Că, din cînd în cînd, trebuie să te ridici de pe scaun și să ieși afară, în lume. Sau că, uneori, e musai să te oprești din mers și să te uiți de jur-împrejurul tău. Și, poate, înăuntrul tău. Poți să trăiești și dacă nu scrii ori nu citești poezie. Majoritatea nu face nici una, nici alta. Însă dacă te mai ocupi și cu asta, simți cum din existența ta, parcă, pornește o alta. Nu întotdeauna spectaculoasă, fericită – ba dimpotrivă! –, dar una altfel. Ai mai mult și mai multe dacă citești decît dacă nu o faci, asta-i sigur.
Rep.: Poezia, formă a libertății. Formă a libertății înconjurată de libertăți?
R.Ș.: Și săpatul e o formă de libertate. Trasul cu arcul, la fel. Pescuitul, cititul, privitul pe geam. Uneori, și statul la închisoare se poate transforma într-o formă de libertate. Sînt oameni pe care închisoarea i-a eliberat de ei, de cei de pînă atunci. Au devenit alții. Mai nașpa ori mai buni. Și poezia te poate elibera de părți din tine. Scriind, scapi de tot felul de “organe” atrofiate sau bolnave. Dar te și poate… împroprietări cu altele. Nu știu dacă scriind la o carte te poți trezi, la sfîrșitul ei, cu o inimă nouă, dar sigur ai alți plămîni. (Mai ales dacă ești fumător…)
Rep.: „Puțin sub linie”? Cum arată imaginația astăzi?
R.Ș.: Păi, cum altfel, pe bune vorbind, decît sub linie? Sub linie e realitatea, deasupra – doar imaginație! Trăim într-o lume (și dintotdeauna-i așa!) care nu vrea decît un singur lucru: să învingă. Din nenorocire, puțini sînt cei care și reușesc. Mulți sînt pe linia de plutire, mulți sub ea. Dar se poate trăi/supraviețui și acolo. Cum? Uită-te la noi… Exact nu pot da un răspuns, dar cîte ceva despre asta am încercat să scriu în carte. Nu știu cu cîtă pricepere, dar cu mai puțină imaginație decît s-ar putea crede.
