În urmă cu cinci ani, patronul interimar al Realitatea TV (prin Realitatea Media) a declarat insolvența companiei. Urma un drum lung, de restructurare, de reașezare a costurilor și a cheltuielilor, de reeșalonare a datoriilor, de plată a dărilor către stat. Cel puțin teoretic. În realitate, aproape nimic din lista asta nu s-a realizat. În mod normal, după cinci ani de insolvență infructuoasă, se declară falimentul. Falimentul Realitatea Media n-a fost încă declarat, că, deh, mai erau alegeri de rezolvat, se mai putea încasa cîte ceva de prin sacoșele care umblau pe stradă duse de politicieni înfometați de voturi. Din păcate, în primăvară-vară s-au băgat pe fir procurorii și denunțătorii, lipsind buzunarul lui Cozmin Gușă de 25.000 de euro atât de necesari postului. Ăia erau banii de la Ludovic Orban, dar nu-i nimic. Și alte partide au avut bani negri de cheltuit și nu s-au sfiit s-o facă. Nu toată lumea are naivitatea lui Orban, să ceară de la cercetați penal.
Și, totuși, falimentul nu mai poate fi oprit. E ca sărbătoarea de Paști: chiar dacă nu pică la dată fixă, nu se poate să nu vină. C-o fi ianuarie, c-o fi februarie sau martie, cert e un singur lucru: va fi. Pentru această eventualitate, Cozmin Gușă, alături de partenerul său privat de libertate, Maricel Păcuraru, au pregătit televiziunea Realitatea Plus, pentru care au și obținut licență de la CNA. Căci în momentul în care se va declara falimentul Realitatea Media, același CNA va fi obligat de lege să retragă licența de emisie a televiziunii Realitatea TV. Iar Gușă speră să treacă rapid emisia sub sigla Realitatea Plus, fără mari probleme. Ar fi fost și mai ușor dacă premier ar fi rămas Cioloș, dacă Dîncu ar fi jucat un rol important într-un nou guvern, dacă PNL, umezit constant de către realizatorii postului, ar fi cîștigat alegerile. Ghinion. Nimic din astea nu s-a întîmplat și nici nu se va întîmpla, iar gașca de încasatori nefiscalizați de la Cluj a început să-și vadă viitorul cam sumbru. Așa că, radical și fără subtilități, au întors limbile, lingînd unde au scuipat, scuipînd unde au lins și schimbînd din mers steagul galben-albastru al liberalismului cu cel roșu al social-democrației. Totul pare aranjat, aproape bătut în cuie. Mai rămîne de descifrat mesajul criptic al unor ciobani bogați din Teleorman, care le-au scris lui Gușă și Rareș Bogdan că “Fratele o fi frate, dar banii-s pe brînză!”.
