Am stat de vorbă cu Alina Mungiu-Pippidi despre lucruri pe care nu le mai credeam posibile, dar se petrec acum sub ochii noștri în și din cauza războiului din Ucraina. Începînd de la punerea la index a clasicilor ruși, din cauza invaziei lui Putin și a ciocnirilor propagandistice.
Cristian Teodorescu: Cum să-l interzici pe Tolstoi, fiindcă ești în război cu Rusia?
Alina Mungiu-Pippidi: Guvernul ucrainean e angajat în războiul total. Lupta cu limba rusă e veche la ei, pentru că rușii, nici cei albi, nici cei roșii, nu au admis niciodată identitatea ucraineană, au susținut mereu – greșit – că ucraineana e un dialect, tot așa cum susțineau că moldoveneasca și româna sînt limbi diferite. Identitatea ucraineană era puternică și în 1917, destul să vezi că, din cauza ucrainenilor, generalul Denikin a fost lovit pe la spate, încît au cîștigat bolșevicii. Înainte de 1989 era o singură librărie în Kiev unde se vindeau cărți și se folosea limba ucraineană la lansare. Cînd am ținut eu o conferință acolo în 2008, deja nu mai era singura, iar din februarie 2022 librăriile au retras deja pe Tolstoi și Dostoievski în rusă și i-au înlocuit cu traducerile în ucraineană. Acum, că au fost retrași din programa școlară, să ne așteptăm să dispară de tot. Cehov are o soartă mai bună, că el a fost declarat ucrainean, de parcă important e unde te naști, nu ce limbă alegi ca să scrii. Kafka trăia la Praga, dar a ales germana, de exemplu.
C.T.: Cenzura asta aplicată scriitorilor ruși în Ucraina, cu excepții, e adevărat, nu e de fapt strategic contraproductivă?
A.M.-P.: Din păcate, nu, fiindcă mecanismul psihologic al identității de grup acesta este, se construiește față de un adversar. Poate vă amintiți proverbul lui Taifel citat de mine în Transilvania subiectivă, cu unul căruia Dumnezeu îi promite o favoare, dar să știe că ce primește el o dată vecinul lui va primi dublu, și care cere să i se scoată un ochi. Acesta era la origine un proverb rusesc. Statele noi se forjează fără menajamente, mai ales cînd ai Rusia drept concurent. În plus, toată lumea a văzut că marele succes a fost al statelor baltice, care i-au obligat pe ruși să învețe letonă și estoniană, și nu al Moldovei, care a permis rusa ca a doua limbă oficială și a respectat Carta Europeană a limbilor minoritare cu sfințenie.
Bătăliile lingvistice sînt vechi în Ucraina, declararea independenței a fost precedată de cifre record de oameni, sub Gorbaciov, care au ieșit să demonstreze pentru limba lor, la fel ca în țările baltice sau Moldova. Pe urmă a fost o rotativă, adică atunci cînd veneau la putere cei pro-Kremlin, rusa era limba dominantă, dar limbile minorităților erau respectate, pe urmă cînd vedeau portocaliii, ucraineana devenea singura limbă oficială și limbile minoritare aveau de suferit, deși pe fond erau victime colaterale: bătălia era contra limbii ruse. De ce românii din Ucraina au votat preponderent cu partidul regiunilor, cel pro-rus, la fiecare alegeri? Minoritățile au învățat limba imperială, rusa, și nimeni nu mai avea chef să o ia de la capăt cu ucraineana. În filmul meu Unde se termină Europa, am găsit în 2008 un moș care ne-a cîntat imnurile a patru țări diferite în care a trăit fără să se mute din satul lui din Transcarpația: imnul regal românesc, cel maghiar de sub Horthy, cel sovietic și „Slava Ukraina“. Cine vorbește de granițe sacrosancte din punct de vedere al dreptului internațional nu înțelege regiunea noastră.
C.T.: Cînd ajungi la război cultural și la cenzură nu le dai apă la moară propagandiștilor?
A.M.-P.: Propagandiștilor de unde? Ucraina, în acest moment, asasinează civili în Donbas, cei care sînt cu rușii și acceptă poziții în administrația rusă. După cum spuneam, acesta e războiul total, pe care și cecenii l-au dus. Civilii din Donbas sînt ruși, ei chiar vor să trăiască în Rusia, și asasinatele se pot face și asuma, că sînt asumate, doar pentru că Ucraina a cîștigat bătălia propagandistică. Nu se vorbește decît despre crimele rușilor, că ei sînt invadatorii, deși a asasina civili, fie ei și propagandiști sau colaboraționiști, e greșit, e acea graniță de care vorbește Michael Walzer în cartea lui despre războiul contemporan, care nu mai respectă regulile clasice. El dă vina pe rezistența franceză care a deschis cutia Pandorei cu asasinatele ei și a dus la represiuni germane contra civililor. Ca să țină lumea mobilizată, regimul ucrainean reprimă multe lucruri, iată că și literatura rusă.
C.T.: Ce e de preferat, chiar și în război, să știi ce zice Dughin despre renașterea marii Rusii sau să-l pui la index ca să nu-i zăpăcească de cap pe ai tăi?
A.M.-P.: O populație care, cînd citește Tolstoi sau Dostoievski, crede că se face elogiul Rusiei sau al lui Putin sau, cînd aude de Dughin sau de Arsenie Boca, intră în extaz e oricum pierdută, e o populație fără cultură care va sfîrși exploatată de un regim dictatorial. Să educi e greu pentru un regim și periculos. Uite, la noi, care cică ne străduim, Las Fierbinți e în topul de audiență și antivaccinismul face furori. Zelenski face ce face ca să-și mobilizeze națiunea. În Franța nu e nimeni de acord cu cenzura lui – sau în Germania. Mie îmi e de România, unde are loc un efort generalizat de a reduce intelectual publicul, desfășurat de mai mulți ani și pe mai multe planuri. Am scris un rezumat la Război și pace la fel de mult pentru ucraineni, care traduc tot, cît și, mai ales, pentru români. Că acum domnește la București – unde opinia publică e foarte controlată de serviciile secrete, care aruncă valize de bani ca să lupte cică cu fake news, dar nu știu cum să o facă, decît prin alte fake news sau ciomăgeală de maidan – ideea că războiul e bun, că duce la rezolvări mai bune decît pacea, și asta după ce am dat-o în bară în toate războaiele în care ne-am băgat, cică să apărăm Occidentul și democrația, adică în Irak, în Afganistan, în Libia, o să ne scoatem pîrleala cu rușii. OK, am greșit, dar nici nu învățăm nimic din greșeli? Continuăm ca somnambulii? Cele două războaie mondiale din secolul XX or fi adus ceva bun? Numai ignoranții cred asta, cum am mai explicat.
C.T.: Ești antiucrainean sau filoputinist dacă, atunci cînd Zelenski greșește, spui că a greșit?
A.M.-P.: Nu mă interesează, că refuz să intru în logica ăluia care e aproape orb, el vede numai alb sau negru, că are scoarțele netezite de lipsa de cultură și de cenzura oficială și eu nu îmi pun întrebarea în ce culoare mă vede un orb pe mine. Puțin îmi pasă. Eu am legături strînse cu Ucraina, sînt o prietenă veche, am construit Chesno! după modelul Coaliției pentru un Parlament Curat, oamenii care au fost strînși atunci de alegeri au făcut Maidanul… pe urmă am construit un program academic la universitatea Kiev-Mohîla și acum am mutat un centru al lor la mine la Berlin pe durata războiului. Mă străduiesc să-i mai domolesc pe prietenii mei ucraineni din nebunia asta cu răspunderea colectivă a rușilor pentru Putin. Toți îi ajutăm pe ei cu ce putem, dar nu vreau să aud de reprimarea gîndirii și de tratarea rușilor în bloc. Sînt ruși care fac tot ce pot, dar e greu, ați văzut unde a ajuns Navalnîi, deci e fals să spui că rușii l-ar putea opri pe Putin, dar nu vor. Noi, românii, nu sîntem în stare nici pe Bode să-l oprim să ne închidă arhivele, numai trolii noștri sînt foarte viteji pe FB.
C.T.: În Rusia, altele n-or fi funcționînd, dar cenzura duduie. Chiar îl ajută asta pe Putin?
A.M.-P.: Regimul autocrat al lui Putin se bazează mai mult – ca și la noi – pe lipsa de educație a oamenilor, nu pe cenzură. Moskovskiye Novosti, pe care îl citesc în engleză, mi se pare cît se poate de necenzurat, și de calitate, dar cîtă lume îl citește? Secretul dominației lui Putin e represiunea – prin kompromat, că are destulă presă la dispoziție să lichideze reputația oamenilor, prin Poliție și fisc, și dacă orice altceva eșuează, prin asasinat. Astea nu mai sînt regimuri totalitare, ci autoritare, care au învățat tehnici de represiune cu costuri mai mici și sustenabile, nu e nevoie să închizi totul și să reprimi pe toată lumea, e destul să izolezi marea masă de cei cu gîndire critică. Putin ia cele mai puține voturi la Moscova și Petersburg. Din păcate, asta pare din ce în ce mai familiar și pentru Ucraina, și pentru România, că războiul nu are decît efectul de a readuce lumea într-o stare de primitivism.
Doamna doctor e o crunta dezamagire. A stat prea mult in Germania si s-a molipsit de la aripa capitularda filo-rusa. Era disperata, cu zile inainte de invazie scria .ca rusii nu sunt ascultati nici cand au dreptate (sic!). Din masochism ii citesc toate interventiile care relativizeaza raul.
Da- iata cea mai desteapta femeie din Romania, cum spunea Iosif Sava, si la ce ne-a folosit? Lui Iohannis unde i-au fost ochii, de ce nu a lucrat cu oameni din astia- desi la inceput a batut toba ca asa va face- si iata ca au trecut zece ani degeaba? Oricit de bine scrie dna Mungiu, si probabil si preda, decat rezumate la Razboi si pace sau cursuri la nemti preferam sa stiu ca e aici si face ceva pentru noi- il ajuta pe Mutulica cel votat de popor