E prima oară cînd mă văd în conflict de interese ca scriitor și jurnalist. Adică sînt, ca scriitor, președinte ales al Uniunii Scriitorilor, iar ca jurnalist îl întreb pe confratele Dan Lungu de ce candidează la președinția USR, despre care Nicolae Manolescu susține că i-ar fi președinte. Altminteri cred în capacitatea, dovedită cu brio, de manager cultural a lui Dan Lungu. Ne asemănăm la program, cu deosebirea că Grupul de reformă al USR pe care îl conduc a început disputa cu N. Manolescu și cu comilitonii săi cu trei ani în urmă, pentru a aduce Uniunea în legalitate și pentru a o scăpa de ilegalitățile, abuzurile și de sforăriile nerușinate făcute de cel ce se pretinde președintele USR împreună cu trupa lui.
Cristian Teodorescu: Ești senator și ești un mare scriitor, fără doar și poate. La ce ți-a trebuit să candidezi la președinția Uniunii Scriitorilor?
Dan Lungu: Nu-mi place deloc direcția în care merge Uniunea Scriitorilor în ultimii ani. Problemele privind legalitatea și scandalurile legate de premii, șirul de conflicte ne fac mult rău, cu atît mai mult cu cît presa e generoasă în a le reflecta. Trebuie să ne oprim, să găsim o soluție pentru spirala tensiunilor și imaginii negative. Este unul din principalele lucruri din programul meu electoral. Voi deschide un dialog cu toți cei excluși, precum și cu cei care și-au dat demisia în semn de solidaritate cu aceștia. Vreau o Uniune armonioasă, stabilă financiar, concentrată pe proiecte culturale și pe rezolvarea problemelor sociale și medicale ale membrilor aflați în dificultate, pe promovarea lecturii și întărirea imaginii scriitorului. Candidez pentru că am experiența și maturitatea necesare pentru un astfel de pariu. Sună a laudă, dar am o acoperire în fapte, am mai dus la capăt proiecte, cine mi-a urmărit cît de cît activitatea știe despre ce vorbesc, nu e locul să detaliez. Cred că sînt echilibrat, am urechi pentru ceilalți, am soluții pentru situația asta complicată și mi-am demonstrat buna credință de-a lungul timpului. Un mic exemplu recent. La excluderea unora dintre membri din Uniune, am inițiat, alături de Radu Vancu, o scrisoare de protest, semnată de foarte multă lume. Asta nu m-a împiedicat ca atunci cînd Adrian Alui Gheorghe, membru al comisiei de excludere din Uniunea Scriitorilor, a fost supus unui abuz politico-administrativ în calitate de director al bibliotecii județene ”G.T. Kirileanu” din Neamț să-i iau apărarea de la tribuna Parlamentului. Nu mi-am spus nici o clipă ”Bine i-au făcut!”. Era scriitor de-al meu și în acel moment trebuia apărat; cînd avusesem să-i reproșez ceva, îi reproșasem. Așadar, la ce mi-a trebuit? Nu mi-a trebuit, dar nu pot sta deoparte. Nici atunci, nici acum.
C.T.: Tu ai fost primul care și-a anunțat candidatura la șefia USR. Dar dacă N. Manolescu își anunță și el candidatura, pentru a patra oară?
D.L.: Deocamdată sînt singurul candidat, dar sper să nu rămînă așa, fiindcă nu sîntem la partidul comunist. Dacă domnul Manolescu se hotărăște să candideze, este binevenit. Eu mi-am făcut public programul de candidatură, așa că domnia-sa e în avantaj, poate veni cu unul mai bun. Altminteri, e o onoare să intru în competiție cu un critic literar de talia domniei-sale și un profesor minunat, din cîte spun foștii săi studenți. Nu mă simt intimidat, pentru că vorbim de management organizațional și cultural, despre proiecte culturale și comunicare internă, despre transparență, legislație și asistență socială, lucruri la care, iertată-mi fie lipsa de modestie, chiar mă pricep. Contracandidatura domniei-sale nu numai că m-ar onora, dar mi-ar face și un locușor mititel în istoria literaturii române, așa că îl aștept cu drag.
C.T.: Grupul de reformă a USR m-a ales președinte al Uniunii. Toți scriitorii din acest grup am fost excluși din Uniune din această cauză. Eu n-am cum să contracandidez împotriva ta, ca exclus ce mă aflu, dar ți se pare normală chestia asta?
D.L.: O organizație, de orice fel ar fi ea, care își exclude un număr semnificativ de membri are o problemă. Una mare de tot. Iar atunci cînd vorbim de o uniune de creatori, pentru care libertatea de expresie este fundamentală, din care sînt excluși unii dintre cei mai importanți scriitori ai timpului nostru, cum ar fi Radu Aldulescu, Florin Iaru sau Octavian Soviany (scuze că nu te pot da exemplu, dar tu faci interviul și, știi cum e, nu se cade), înseamnă că lucrurile au luat-o razna. Nu numai că situația nu mi se pare normală, cred că e revoltătoare. Desigur, din partea conducerii vor veni cu argumentul că regulamentul, că una, că alta. Dar înainte de regulament, o conducere face în așa fel încît lucrurile să NU ajungă pînă aici, să nu degenereze. Printre altele, rolul democrației interne este să dezamorseze tensiunile la timp, să nu se transforme în conflicte majore, în rupturi. Orice excludere sau demisie e un eșec de management. Și chiar dacă se ajunge la regulament, el trebuie citit în spirit, nu în literă.
C.T.: Ce înțelegi prin reformarea USR?
D.L.: Cred că USR trebuie să treacă de stadiul rezolvării veșnicelor probleme financiare, să-și gestioneze conflictele și să ajungă să-și îndeplinească cu adevărat misiunea. De asemenea, întinerirea Uniunii este esențială. Cred că media de vîrstă e undeva pe la 60 de ani. Din păcate, tinerii scriitori valoroși nici nu vor să audă de Uniunea Scriitorilor. E un eșec care trebuie asumat și depășit. Aș vedea mai multă transparență și comunicare internă, creșterea autonomiei filialelor (dacă li s-ar da statut juridic are avea mai mare libertate în a face proiecte și a rezolva probleme), dezvoltarea unei rețele de rezidențe de creație (interconectată la nivel european), un sistem de burse de creație, un fond de mobilitate, dezvoltarea unei politici internaționale coerente. Nu în ultimul rînd, un fond social pentru ajutorarea membrilor aflați în dificultate și intensificare activității comisiei sociale care, din cîte înțeleg, în ultimul timp mai mult a șomat.
C.T.: Ce ai de reproșat actualei conduceri a USR-Manolescu?
D.L.: Am destule de reproșat, dar, așa cum spuneam și în programul de candidatură, nu sînt adeptul spălării rufelor în public. Voi spune ce am de zis la întîlnirile din filiale, cînd va fi turneul electoral. Din ceea ce deja se știe, eșecul comunicării interne și externe este evident. Excluderile și demisiile sînt semnul clar al unui management organizațional falimentar. Tot dintr-o comunicare defectuoasă, cei mai mulți membri ai Uniunii cred că suplimentul de pensie este dat de către conducerea USR. Fals! Acest supliment este un drept obținut prin lege și nu ți-l poate lua nimeni, e vorba de Legea nr. 8 din 11 ianuarie 2006 privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică cu modificările ulterioare. Se dă prin casele județene de pensie, nu de la sediul Uniunii Scriitorilor. Nu-l dă Manolescu acum și nu-l va da nici Lungu dacă iese președinte. Îl dă legea.
C.T.: În programul tău spui că trebuie să înceteze luptele din USR. Și eu cred asta, dar ești de acord cu mine că aceste lupte n-au fost începute de noi, cei excluși? Și că în fața legii noi sîntem cei care încearcă să introducă USR în legalitate?
D.L.: Dragă Cristian, oricît de drag îmi ești, eu îmi propun să fiu un președinte mediator. Strategia mea nu este să caut adevărul absolut, să identific vinovații absoluți, să-i scalpez și să le atîrn scalpul de lustra din biroul de la Uniunea Scriitorilor drept exemplu pentru prezumtivii nemernici care mișună peste tot. Sînt concentrat pe căutarea soluțiilor, pe rezolvarea problemelor, după care mergem cu toții la o bere și ne minunăm cum de s-au putut întîmpla asemenea grozăvii în trecut. Aș zice ”Hai noroc!”, dar e cam devreme. Rămîne pe după alegeri.
C.T.: Nici eu nu vreau să scalpez pe nimeni. Cum crezi că vei convinge armata de scriitori care merg pe mîna lui N. Manolescu?
D.L.: Nu cred într-o armată, cred în personalitatea și complexitatea fiecăruia. Îi invit pe toți membrii Uniunii să-mi citească programul de candidatură și să-mi scrie pe e-mail/Facebook dacă au întrebări sau să mă sune. Mulți dintre cei cu care am avut ocazia să mă cunosc personal sînt deja convinși. Pe ceilalți sper să-i întîlnesc și să stăm de vorbă.
C.T.: Ce vei face pentru a legaliza USR?
D.L.: Tot ceea ce e juridic și administrativ necesar.
C.T.: Ce vei face dacă vei pierde aceste alegeri?
D.L.: Nu candidez ca să pierd.
