Înainte de a pleca în concediu oamenii întreabă în stînga și în dreapta, stau pe net și, pe la terase, se bat cu alții în site-uri de review-uri.
Există însă unii oameni incredibil de antipatici și de agresivi cînd vorbesc despre concedii. Pentru acești oameni vacanța nu e tocmai o plăcere și nici nu e – ea, în sine – foarte importantă. Mai important e cum o povestesc cînd se întorc și ce poze fac pe acolo. Peste o sută de ani toate pozele din lume vor fi cu niște capete de idioți zîmbitori în ele.
Ăia care te întreabă unde mergi ca să te trimită ei în altă parte – Sînt unii care se arată foarte dezamăgiți de faptul că tu vrei să pleci în vacanță nu știu unde. Și o fac foarte pasional. Încep să-ți facă de căcat Franța, Anglia, Germania, depinde unde vrei tu să mergi. Ajung aproape să se milogească de tine să nu te duci acolo, ci într-un loc pe care ți-l recomandă ei. A fost superb acolo și acum vor să te trimită și pe tine. Agenții de turism n-au agresivitatea lor. Se aseamănă mai degrabă cu piețarii care te hărțuiesc să cumperi leuștean de la ei. Cred că ar fi în stare să-ți plătească ei vacanța numai să nu te duci unde vrei tu, ci unde vor ei.
Ăia care verifică la infinit o destinație – Vor să meargă nu știu unde în Grecia. Păi, se pun pe căutat: călăresc net-ul, texte, poze, review-uri. Apoi dau pe Facebook, cer discuții în privat, hărțuiesc prieteni de pe FB, adică oameni pe care nu-i cunosc. Nu vor să dea banii aiurea, cică. Atît de mult îi stresează asta încît nu mai au nici o bucurie. Și caută din nou confirmări peste tot că destinația e OK. S-ar duce și într-o excursie pînă acolo, așa, în prospecțiune. În concediu, probabil, nu fac altceva decît să se odihnească după lungul travaliu al verificărilor pe care le fac pentru a pleca în concediu.
Ăia care au văzut toată lumea – Sînt unii care au fost peste tot. Au în privire blazarea aia că lumea e prea mică, dar și o plăcută oboseală. Sînt înțelepți, îți dau sfaturi, îți zic unde să mănînci, unde să bei, ce să vezi, ce să nu vezi, ce trasee să faci, cît să mergi pe jos, cît cu mașina, de unde să închiriezi bicicletă. Ideea e că în momentul în care ajungi acolo nu te gîndești decît că ai ajuns prea tîrziu și-l vezi pe ăla explicîndu-ți ce și cum. Pare, oricît de mulți bani ai fi dat, că ești într-un concediu la mîna a doua.
Eu sunt agent de turism…Am ajuns sa evit sa spun noilor cunoscuti cu ce ma ocup ca nu mai scap pana nu trec la cererea lor toate destinatiile in revista: cu pret, hotel, review-uri. Etc. Mai ales ca trebuie sa le spui tot timpul ce alegere buna de vacanta au facut… Si eterna intrebare: Cat costa hotel x in perioada y? Dar asa, aproximativ…
Cat despre prietenii vechi, ma bucur ca am putut sa le spun ( si au inteles!) ca nu vorbesc despre serviciu in timpul liber 😉