Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dacă ar fi să propun numai preferințe personale, aș recomanda filmul zilei doar de pe History, National Geographic sau Discovery World, mai ales că, presupunînd că nu vreți să revedeți Moby Dick (MGM) sau Sweet Bird of Youth (TCM), altceva nu prea mai e de văzut în seara asta la TV. Poate că o să ajungeți, din plictiseală, pe HBO Comedy la The Onion Movie, păcăliți de titlul care trimite cu gîndul la celebrul site de știri fake, ironii și sarcasme. Pentru că filmul asta încearcă: […]

Sînt de acord cu Lars von Trier: sfîrşitul lumii trebuie să fie colosal! Melancholia, planeta (ironic) albastră care se deplasează sinuos şi implacabil către Terra, are dimensiuni giganteşti, pe lîngă care asteroidul de mărimea Texasului din Armageddon pare o aluniţă benignă pe fundul lui Michael Bay.  Dar cine se bazează pe catastrofica asertaţie a lui von Trier privind nazismul şi se aşteaptă la un disaster movie nervos şi polemic (cum ştim din filmografie că se poate) va fi dezamăgit. Melancholia* e un […]

Nu știu cum a picat norocu' pe mine să vă fac o recomandare TV pentru luni seară. Păi, pe bune, nu prea e mare lucru la TV luni. Și pe bună dreptate: fie 1) sînteți rupți de muncă după cea mai nasoală zi din săptămînă, aia post-uichend, drept care tot ce v-ați dori ar fi un pahar de ceva tare, după care să vă puneți capul pe telecomandă pentru un pui de somn, fie be) – cazul mai grav –  […]

De doi ani de cînd student al unei facultăți de științe ale comunicării, n-a fost semestru în care să nu-mi fie recomandate următoarele două filme, atît de emblematice pentru branșă. Este vorba de „Thank you for smoking”, al lui Jason Reitman (Juno, Up in the air) şi „Wag the dog” al lui Barry Levinson, care îi etalează în toată relaxarea talentului lor actoricesc pe Robert de Niro şi Dustin Hoffman. Thank you for smoking e genul ăla de peliculă care […]

Iniţial, Drive era un un bolid fast and furious cu Hugh Jackman la volan şi Neil Marshall (Doomsday, Centurion) la butoane. Destinaţia: bullshit. Cînd Ryan Gosling, unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, l-a înlocuit pe cel mai afon australian de la Hollywood, i s-a permis, conform contractului, să aleagă regizorul. Gosling a zis Refn, iar Marshall s-a dus la culcare, acolo unde-i este locul.  Era clar că filmul – care a rămas unul de gen, depăşind însă […]

Fac parte din oamenii ăia într-atît de grei de cap încît, ca să-i explici o formulă matematică mai complicată decît ecuațiile de gradul doi sau un concept filosofic ceva mai nuanțat, trebuie să folosești o anecdotă/parabolă sau scenetă cu păpuși de mînă. Am înțeles vag cîte ceva despre mecanica cuantică cu „pisica lui Schrodinger”, am înțeles relativitatea prin butada lui Einstein cu plita și femeia frumoasă, iar reîncarnarea am înțeles-o cu „Ziua Cîrtiței”. Prima oară cînd l-am văzut (ca tot […]

Maia Morgenstern poartă o pălărie de hipster de gală, o rochie veselă, uşor turbată (în care desluşesc două-trei nuanţe de lila) şi o extravagantă pereche de aripi negre. Care, în loc să-i crească firesc, pe omoplaţi, se iţesc, tulburător, dintre sîni. E atît de bizar, caraghios şi inexplicabil, încît simţim imediat că e vorba despre artă. „Este dans, este teatru, este film“, ne avertizează marea noastră actriţă în acest fistichiu clip de promovare al unei experienţe unice, marketată drept cel […]

Dacă mă întreabă un cineva „Ce regizor ai recomanda pentru o seară în care vrei să vezi un film bun, digerabil și nu foarte necomercial?”, aș încerca să-l vînd fără nici o reținere pe Danny Boyle. Pe lîngă binecunoscutele lui Trainspotting, Slumdog Millionaire și 28 Days later, care au cam prins toate 3 statutul de filme-cult, britanicul mai are cîteva pelicule care, deși sînt perfect ok, fie au căzut în umbra celorlalte, fie n-au avut parte la vremea lor de […]

De fiecare dată cînd te uiți la o comedie romantică, după ce o termini, te simți vinovat și murdar. Te duci și faci un duș lung, că ți-e silă de tine și zici că n-o să mai faci, că te lași de rahturi de-astea și că n-o să te mai uiți în veci vecilor la un film pe parcursul căruia simți cum creierul face economie de oxigen. Și-apoi, peste ceva timp, vine o zi de plictiseală maximă sau vreun cineva […]

E o poveste 100% adevărată. E un şir de evenimente care rivalizează lejer cu imaginaţia lui Kafka. E ciudat, năucitor, nemilos şi aiuritor. E singurul film în care Alfred Hitchcock binevoieşte să vorbească direct publicului. Gata, introducerea lungă, sărăcia omului. Motor, acţiune! Viaţa lui Manny Balestrero (Henry Fonda) era pe cît de fericită şi banală şi-ar fi dorit-o un bărbat în anii ’50 (şi n-o zic la mişto; Mondialele de la Berlin şi Tokyo ’45 abia trecuseră, americanii chiar iubeau […]

Regizorii și producătorii – dar mai ales producătorii – mistifică minunata lume a filmului, încercând să facă din fiecare peliculă ceva aspirațional. Comisia de Analiză Cinematografică a redacției noastre a luat la puricat câteva dintre filmele și serialele celebre din ultimii 50-60 de ani și vă propune o listă revizuită de titluri, ceva mai puțin ambițioase, mai cu picioarele pe pământ. Noi credem că filmele ar trebui să-și propună mai puțin, să fie mai apropiate de posibilitățâile telespectatorilor, să nu […]

Horrible Bosses lansează o ipoteză tentantă, dar fîsîită pe parcurs: şefii care te scot din minţi (pentru că sînt incompetenţi, obsedaţi sexual sau pur şi simplu nişte lichele ticăloase) trebuie să dispară. Fizic, ca boşii criminali din dramele cu mafioţi. Problema e că-n această comedie încremenită în proiect, ce-ar fi putut deveni subversivă dacă se lua în serios, nu există cale civilizată (şi logică), de mijloc. Demisia urmată de schimbarea locului de muncă, reconversia profesională, refugiul în alcool, revoluţie sau în […]

Demult, tare demult, pe vremea cînd Sengoku Jidai* ajungea pe la prînzişor, doi amărăşteni îşi plîngeau de milă în mijlocul pustiului: Aracan di capul nostru! Ne-am vîndut gospodăriile pentru arme şi cai de luptî, am plecat la război să devenim samurai şi-acum, uită-te la noi – nu tu haine, nu tu cal, cine-o fo primu’n Ardeal? Cum să te întorci acasă în fundul literalmente gol? Dar uite că destinul nu-i aşa rău,  îţi mai întinde cîte-o mînă la nevoie. De […]

Conan Barbarul* din 2011 e ca şi cum te-ai duce să te cafteşti cu o haită de războinici posedaţi de Diavol îmbrăcat ca Schwarzenegger în Twins şi înarmat c-un tirbuşon din inox, cu două braţe. Inoportun, neverosimil, absurd. Dar, din nefericire pentru spectatori, nu într-atît de elucubrant încît să stîrnească efectele delirului perfect: icnete de rîs şi chiote la caterincă.  Conan-ul din 1982 avea multe bube, dar şi o poveste coerentă, nişte cadre îngrijite, atmosferă, sentiment şi mult umor involuntar în scenele în […]

Un Kusturica clasic, datînd din vremurile romantice ale țigăniei (1988, mai exact; aveau să treacă 19 ani pînă cînd cele mai colorate personaje ale Balcanilor vor face pasul decisiv către blockbuster-ul polițist, profitînd de eliminarea granițelor în Europa). Vremuri fericite, așadar, cînd Bregovic încă se ocupa cu muzica, iar țiganul nu avea nevoie de ONG-uri care să-l învețe cum să facă artă din universul rudimentar al șatrei. Cînd tema nomadului liric și pestriț, cu trei cămăși înflorate puse una peste […]

Dacă diplomaţia rafinată insista pe mîna de fier din mănuşa de catifea, politica engleză din anul 1215 n-avea timp de asemenea subtilităţi: ea prefera mănuşa de fier, capabilă să-l strîngă zdravăn pe rege de urmaşi. Semnezi Magna Carta sau devii regină? Semnezi, te oftici, complotezi, aduci nişte vikingi fioroşi în Patrida şi începi să-ţi descăpăţînezi foştii adversari nobiliari, că doar unu-i regele John al Engliterei (şi, fie ironia între noi, unul a şi rămas pînă în ziua de azi).    […]

Sîmbătă seara am prins, la PRO Cinema, o bucată din capodopera "Oglinda", de şi cu Sergiu Nicolaescu (nu ştiu dacă am pus ghilimelele unde trebuie). S-a reluat duminică, la prînz, şi m-am uitat mai atent, pe ideea că poate, în ajun, n-am văzut eu bine. Atenţia mi-a fost răsplătită, mi-am pus mîinile în cap şi mai tare… Iaca şi filmul: Sîmbătă îmi săriseră în ochi, întîi, Post-It-urile lipite pe harta cîmpului de luptă din biroul generalului-colonel Johannes Friessner, adică Sergiu […]

Arizona, 1873. Jake Lonergan (Daniel Craig) e un outlaw amnezic care se trezeşte că poartă la mînă o brăţară cu laser, de origine extraterestră. După ce tipul face ordine în oraş, ridiculizînd o beizadea locală, şi e arestat de un şerif (Keith Carradine) care a fost pistolar în Deadwood, alienii atacă năpraznic, pe calea aerului. Trag cu artileria grea, aparent cu plasmă, şi răpesc cetăţeni nevinovaţi. Pe care – aflăm mai tîrziu – îi pun, în namila lor de navă […]

Au mai multe kilograme-n plus decît coşmarele lui Mencinicopschi şi sînt ieşite de multişor din orice garanţie tabloidă. Dar scot panglici din fund (mă rog, e o şmecherie la mijloc), cîntă cum nu te-aştepţi On the Good Ship Lollipop (Shirley Temple), Dream On (Aerosmith), I Will (Radiohead) sau chiar My Girl’s Pussy (care nu ştiu de unde vine, dar e clar ce vrea să spună) şi au un simţ al umorului mai sexy decît orice pictorial din FHM.  În plus, […]

Copiii spun lucruri trăsnite, oamenii de ştiinţă chiar le fac. Se-ntîmplă tot timpul în Daily Mirror şi pe marile ecrane, pentru că nimic nu e mai înspăimîntător decît un experiment (genetic, militar etc.) care scapă de sub control şi umple lumea de mon­ştri cu ochii injectaţi, şopîrle mutante, zombies, lăcuste uriaşe, supereroi. Sau, cazul de faţă, cu mai­muţe pe steroizi, cu apucături ome­neşti, deci gata să transforme San Francisco în ruine din te miri ce.  În acest film* semi-apocaliptic cu […]

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]