Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cu mult înainte de a ajunge mare şi sfînt, Ştefan a ajuns la Chilia. Îi plăcea această cetate genoveză pe care tocmai i-o smulsese din gheare lui Radu cel Frumos. Îi plăcea atît de mult, încît, ca să alunge orice idee de recuperare, a pus pe jar mai multe localităţi valahe. Brăila, Tîrgul de Floci şi o puzderie de sate din Ialomiţa au cunoscut fumul, flacăra şi scrumul, ca să nu mai vorbim de săgeată, pribegie şi viol.  Radu cel […]

Matia Corvinul, regele Ungariei, avea motive destule să năvălească în Moldova. Vecinul lui, Ştefan cel Mare, ştia că istoria nu memorează decît numărul de cadavre şi-i dădea înainte cu hărţuiala şi războiul. Practic, îi înţepa pe unguri în permanenţă, cînd cu vorba, cînd cu suliţa, cînd cu ţeapa comercială. Chiar să fi fost un monarh calm, surd şi orb, Matia s-ar fi îmbolnăvit de nervi. Dar el era o fire turbată, care vedea roşu şi auzea voci încă din fragedă […]

În 1481, cînd soarele de primăvară făcuse din noroaiele Moldovei adevărate rîuri de praf, cînd turmele de oi alergau fericite pe imaşuri, cu lupii după ele, cînd tihna şi mănoşenia pămîntului erau aşa de mari încît abia se zărea omul călare în lanul de buruieni, ei bine, chiar atunci şi-a găsit bătălia de la Rîmnicu Sărat să se bage în sufletul poporului moldovean, care numai de dînsa n-avea chef.  Chef avea însă Ţepeluş, domnul Valahiei, căruia i se urîse cu […]

În bătălia de la Codrii Cosminului a căzut crema cavaleriei poloneze. Mii de nobili acoperiţi cu tablă aurită au muşcat ţărîna, acel cernoziom fertil, bogat în substanţe minerale, care face să încolţească nu numai grîul, secara, ciuboţica-cucului, curul-găinii sau pizda-ţigăncii, ci şi ideea de a reveni cu oaste mai mare şi de a cuceri acest pămînt mănos. Odată doborîţi, leşii n-au mai fost în stare să se ridice, aşa că au asistat neputincioşi cum moldovenii le-au deşurubat armurile şi i-au […]

E 26 octombrie 1494. O toamnă blîndă pluteşte peste Codrii Cosminului. Graurii ciripesc, albinele zumzăie, căprioarele pasc, braconierii dorm, iar hoţii la drumul mare îşi văd liniştiţi de treabă. Dacă n-ar fi tropăitul şi praful ridicat de armata poloneză, ai zice că e o zi normală. Dar nu e o zi normală. Ioan Albert al Poloniei e aşa de sigur pe cavaleria sa prinsă în şuruburi, încît nu aruncă nici o privire către streaşina pădurii. Aici, sub ramurile stejarilor seculari, […]

La 3 p.m., ora Războieniului, Ştefan cel Mare barase cu Oastea cea Mică drumul lui Mehmed Cuceritorul. Barase e un fel de a spune, fiindcă celor 12.000 de moldoveni nu le păsa cîtuşi de puţin ce vor zice despre fuga lor cronicile. În definitiv, cronicarii aşteptau ştirile la adăpostul Sucevei. Totuşi, la un semn al lui Ştefan, 4.000 de călăreţi şi-au luat rămas bun de la ceilalţi şi au atacat avangarda turcă.  La 1476, avangarda turcă era compusă din cei […]

Odată încheiate socotelile cu hoarda, Ştefan şi-a numărat soldaţii. I-au ieşit 12-14.000, adică exact Oastea cea mică, cea formată din boieri, tîrgoveţi şi cronicari. Oastea cea mare, aia alcătuită din oieri, văcari, găinari, plugari, stupari, pescari, cosaşi, potcovari, opincari şi ghiogari fără o ocupaţie clară, s-a retras pe la casele ei, să vadă cît din agoniseală i-au ars şi violat tătarii. Cînd numărătoarea fu gata, se auzeau deja tobele ienicerilor.  – Turcii sînt la o aruncătură de suliţă, Măria Ta, […]

Am început să scriu acest articol după ce la sfîrşitul lui septembrie am văzut pe canalul National Geographic un film documentar despre cum a jefuit Germania nazistă patrimoniul artistic al ţărilor ocupate. Mi-am dat seama că aşa-zişii comunişti puşi la putere de armatele sovietice „eliberatoare“ nu au procedat altfel decît naziştii. Singura deosebire între nazişti şi comunişti era că, în timp ce primii jefuiau ţările cucerite, comuniştii şi-au jefuit propria ţară.  Cazul colecţionarului Barbu Slătineanu, pe care îl cunoşteam de […]

La Vaslui au fost mulţi învingători, dar istoria a reţinut doar numele lui Ştefan. Ceaţa, mocirla şi fîntînile otrăvite n-au intrat în legendă, aşa că nu pe ele voia Mehmed Cuceritorul să se răzbune. Ca să se calmeze, să mai uite înfrîngerea, să nu mai facă spume la gură ori de cîte ori auzea o cadînă bîrfind cu accent de Suceava, sultanul s-a tratat un an cu decapitări la întîmplare şi a jucat fazan pe confiscarea averii cu vizirii rămaşi […]

E 10 ianuarie 1475. Pe la 9,30, dimineaţa ceţoasă pare să anunţe o zi frumoasă. Soarele, pe care 40.000 de turci îl văd azi pentru ultima dată, străpunge cu suliţele sale de lumină peisajul pe care secuii îl vor străpunge cu suliţele lor de fier. Singurii nori de pe cer sînt formaţi din săgeţile moldovenilor care încep să cadă cu miile pe la zece fără un sfert. Doi dintre cei trei ciobănei trimişi să buciume la liziera pădurii ca să-i […]

În dimineaţa zilei de 10 ianuarie 1475, Soliman Paşa lipăia prin noroaie. Erau noroaiele Moldovei, despre care acum istoria nu mai aminteşte nimic, dar amintesc în fiecare zi de iarnă jurnalele de ştiri. În urma paşalei se tîrîia o armată sculată din somn cu noaptea în cap. O sută de mii de turci moţăiau sub povara iataganelor, cu mocirla pînă la genunchi şi cu un chef de luptă rar, subliniat de căscaturi şi rîgîieli.  Ceaţa grea, care te împiedica să […]

Cel mai sfînt domnitor al Moldovei s-a născut din încrucişarea lui Bogdan al II-lea cu o stacană de Cotnari, ţinută strîns între picioare de o copilă care a rămas necunoscută, dar şi grea. Bogdan al II-lea a fost fiul din flori sau chiar fratele lui Alexandru cel Bun. Greu de spus exact ce, mai ales din cauza Cotnariului.  Bogdan a fost ucis de Petru Aron, fiul oficial al lui Alexandru cel Bun, adică de fratele sau de nepotul său. În […]

Cel mai cunoscut asasin al său, rămas nepedepsit pînă în ziua de azi, e un englez. Bram Stoker a folosit un moment de neatenţie şi un ţăruş pe care i l-a bătut în piept, prin coşciug, cu un ciocan de lemn. În cele cinci secole şi ceva, pe Dracula l-au ucis mulţi. Cronicarii au făcut-o în felul lor, folclorul a apelat la metodele lui.  Doina, balada, legenda, lama ascuţită a istoriei, dar mai ales securea ruginită a trădării au contribuit […]

În octombrie 1474, Radu cel Frumos goneşte dinspre Teleajen spre Giurgiu urmărit de rîsetele moldovenilor şi de cîteva săgeţi trase într-o doară. Avîndu-l de partea lui pe Ştefan cel Mare, Laiotă Basarab atacă iar armata ardeleană a lui Bathory şi se mulţumeşte cu atît, fiindcă victoria o obţin adversarii.  Este o înfrîngere foarte preţioasă pentru Laiotă, pentru că Ţepeluş nu poate lua tronul cu ajutorul ei. Patru regimente de ieniceri, conduse de Radu cel Frumos, năvălesc în Valahia şi îi […]

Pînă în martie 1474, Laiotă Basarab a avut două domnii a cîte douăzeci de zile, dar a dat pentru ele şase bătălii a cîte patru mii de morţi. În martie 1474, el se află refugiat în Moldova şi, dacă îl privim într-o anume zi, îl descoperim prăbuşit la picioarele tronului din Suceava, linguşindu-l pe Ştefan cel Mare şi Sfînt cu intenţia vădită de a-i smulge o nouă armată.  Ştefan cedează, dar nu se implică personal, ci doar îi pune la […]

Laiotă Basarab, un fel de frate încîlcit al lui Vlad Ţepeş, născut la capătul unei partide de viol la care au fost prezenţi Dracula Senior şi o slujnică, a domnit în Ţara Românească de cinci ori în patru ani. E greu de înţeles de ce un bătrîn bogat, nebărbierit şi un pic retardat, după cum ni-l arată fresca de la Mănăstirea Hurezi, şi-a dorit, atît de tare şi cu atîta armament, să stăpînească peste nişte coclauri. Prima lui domnie începe […]

Printre foloasele reuşitului atac de noapte nu s-a numărat şi păstrarea tronului. Vlad Ţepeş a trebuit să fugă, victorios, în Transilvania, un pic mai repede ca săgeţile lui Radu cel Frumos. Aici, Matei Corvin îl aştepta cu braţele şi cu temniţele deschise, pe care le-a închis apoi, după intrarea lui Vlad. Istoria sare cu uşurinţă peste cei 12 ani lungi petrecuţi de Vlad Ţepeş în pîrnaie la Vişegrad. La fel vom face şi noi, nu înainte de a aminti că, […]

– Din ce în ce mai interesant acest Vlad Ţepeş, exclamă Mehmed Cuceritorul privind la cei 20.000 de turci ţepeni care flancau uliţa principală a Tîrgoviştei, cocoţaţi fiecare în parul lui ascuţit. Uite o faţetă pe care nu i-o cunoşteam, continuă sultanul inspectînd faţa cunoscută şi ciugulită de ciori a lui Hamza Paşa. Creativ, nebulos, oedipian. Mă face să mă simt ca un şcolar cu decapitările mele de la Nicopole şi cu pîrjolirea Bizanţului. Allah Preamilostivul şi l-ar dori în […]

17 iunie 1462, undeva lîngă Bucureşti. Temperatura atinge aproape 40 de grade Celsius cu 250 de ani înainte ca Celsius să se nască. Aerul pare încremenit. Pe cîmpia pîrjolită nu e ţipenie, asta dacă nu-i punem la socoteală pe cei 60.000 de turci. Mehmed Cuceritorul suferă de cald. Patru viziri îi fac vînt cu evantaie de păun, opt paşale îl apără de muşte şi zece mii de ieniceri îl apără de suspecţi. Printre ei, cît e încă lumină afară, păşeşte […]

În aprilie 1462, dacă te uitai peste Dunăre spre bulgari, vedeai armata lui Mehmed al II-lea. Efectivele, care păreau cîtă frunză, cîtă iarbă, nu erau aşa de numeroase prin comparaţie cu primăvara întîrziată, în care nici frunza şi nici iarba nu prea apucaseră să iasă. Anumiţi cronicari vorbesc de 100.000 de turci, alţii de 120.000.  Cei 30.000 de valahi care-i aşteptau la Turnu erau neînfricaţi, iar aici Vlad se bizuia pe faptul că nici unul nu ştia să numere ca […]

tn
Editoriale
  • O beție cu Marx

    26 mai 2020

    Un fermier german a încercat să se joace de-a Tarkovski cu naivii culegători de sparanghel din Ferentari, refăcînd pe plantația sa scena tulburătoare din filmul Solaris în care cosmonautul pierdut […]

  • Bătrînii noștri mor de tineri

    26 mai 2020

    Nu mai e mult și vom auzi cum a învins Klaus Iohannis epidemia de coronavirus. „Eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de […]

  • Conspirația incompetenților

    26 mai 2020

    România funcționează în virtutea inerției. Nu de azi, de ieri, ci aproape dintotdeauna. Mulți dintre concetățenii noștri, cam 2,5 milioane, cred că România e Bucureștiul. Alții cred că România e […]

  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]