Între mine și KLM s-a țesut, de mulți ani, o fidelitate pe care am și oficializat-o prin cardul Flying Blue (în vechea redacție Cațavencu a circulat, la adresa mea, un distih: ”Cel mai mult îi place porcul, / KLM-ul și New York-ul”). Ani de zile am avut statut Gold, apoi, rărind zborurile, m-am oprit la Silver. Adică un fel de fruntaș de mijloc, avantajat că pot lua un bagaj în cală fără să plătesc în plus și că pot “să fac check-in” (eschiuz mai frenci) la contoarul Priority, cum se numește, în engleza de aeroport, locul ăla unde coada e mai mică.
Marțea trecută, nesocotind tradiția populară, aia cu trei ceasuri rele, am zburat din nou cu KLM pe ruta București-Amsterdam-Marsilia, împreună cu soția mea. La Priority, un băiat din organizația de tineret a KLM, cred, mi-a vorbit mieros, mi-a spus “domnu’ Morar” (în avion, cînd ești la biznisclas, una din alifiile care ți se servesc pentru îngrijirea orgoliului e că ți se spune pe nume). Am dat bagajul mare și, uitîndu-se acest tinerel la noi, și-a zis că e momentul: mi-a spus, ca și cînd mi-ar fi făcut un favor, că avionul este foarte plin și că el mă sfătuiește să dau și geamantanul de cabină la cală, că, oricum, la poartă, șefa de echipaj mi-l va lua. Victimă a politeții, l-am dat.
La poarta de îmbarcare am fost surprins să văd că eram, poate, singura victimă. Am văzut un tip, care nu a urcat pe la Priority, deci scăpase de insinuanta voce a tînărului kaelemist, cu două valize de mînă! Bau-baul șefei de echipaj nu a fost conectat, lumea a intrat cu ce avea la ea.
Incidentul nu ar fi fost incident dacă, ajunși în Amsterdam, după trei ore de așteptare, din patru cît avea escala, n-am fi fost anunțați că avionul de Marsilia nu va circula. Cursa a fost anulată din cauza vremii. Urma să vină, ce de drept, o furtună impresionantă peste aeroport. Ne-am prezentat la contoarul KLM, unde ni s-a propus o cursă a doua zi, dar nu direct la Marsilia, ci prin Paris. Am acceptat și am cerut, așa cum prevăd drepturile pasagerului, găzduire peste noapte. Nimeriserăm o domnișoară înțepată (vorbesc în sens figurat), membră, și ea, a organizației de tineret KLM, care ne-a spus să ne căutăm noi hotel, să intrăm pe Internet. Am cerut, cum prevede regulamentul, un “voucher” pentru cazare, iar înțepata de la ghișeu ne-a retezat-o (iar vorbesc la figurat) scurt: plătiți dvs., iar noi vă decontăm 120 de euro pe noapte. Pentru amîndoi. Am întrebat-o ce fac dacă nu am Internet (încă nu e obligatoriu să ai telefon la tine) și nici bani de avans (nici asta nu e obligatoriu). Răspunsul kaelemistei a venit scurt: dormiți pe bancă în aeroport! Altă întrebare! Nu, altă întrebare n-am mai avut, am mers la duty-free să dăm înapoi parfumul cu care-mi cadorisisem soția, pentru că, odată ieșiți, nu putem intra cu lichide. În holul de sosiri, am prins începutul cozii la biroul de rezervări hoteluri. Doamna de acolo, nepoata unor onorabili locuitori din India, ne-a propus niște hoteluri în centrul vechi al Amsterdamului, cu camere de la 350 de euro în sus. Ba chiar găsise un hotel mai aproape, nu chiar în centru, la 520 de euro. Pentru o noapte.
Partea proastă e că, lăsîndu-mă sfătuit de funcționarul kaelemist de la București, eram lipsit de valiza de cală, adică de medicamente (de la o vîrstă, medicamentele călătoresc cu tine), de pijama și de haine de schimb. Da, la București am fost abuzat, iar asta, dacă am ajunge la tribunal, ar trece pentru toate completele de judecată drept “abuz de slăbiciune”.
Revin cu povestea în aeroportul Amsterdam. Apelez la telefonul mobil, unde am aplicația booking, și rezerv o cameră, peste pragul de preț propus de compania aeriană, la un onorabil Ibis de lîngă aeroport. La un preț. Cînd am ajuns la hotel, o doamnă, nepoata unor onorabili cetățeni din Surinam, ne-a luat cu 50 de euro mai mult decît prețul booking. Mi-am ieșit un pic din conturul de politețe și i-am spus că vreau să vorbesc cu șeful recepției. Brusc, a readus în discuție suma inițială, obținută prin rezervarea online, cu scuze că ei “așa i-a dat sistemul”.
În timp ce stăteam la coadă, s-a format o alta, pentru pasagerii unei curse Easyjet anulate, aduși de companie la hotel, cu masă oferită la restaurantul de acolo. Boieri serviți ca la carte. Easyjet e o firmă low-cost. La o rapidă comparație, însă, Easyjet iese bine, are grijă de pasagerii ei, care nu trebuie să alerge chiauni să-și găsescă unde să petreacă noaptea după ce li s-a anulat un zbor, în vreme ce KLM este o firmă low-cost scumpă și cu pretenții. Revenind la engleza de aeroport: Shame on you, KLM!
Nu ne intereseaza problemele dv de bugetar de lux.
Poate pe dvs. Dar ce-are a face coada porcului cu ștampila primăriei? Sau vă e necaz?
Ce probleme are consulul care calatoreste la biznis class.
Lili, sînteți prost informată. Experiența mea diplomatică a luat sfîrșit în 2012. Deci, nu sînt bugetar, nici de lux, nici normal. Nu am fost consul niciodată. Am fost consul general, ceea ce e altceva. Și, în acea calitate, nu am călătorit nici măcar jumătate de zbor la „biznis class”. Am pus spusele Dvs pe seama lipsei de informație, deși, dincolo de ele, răzbate și altceva.
D-le Morar aveti perfecta dreptate! In articol si in raspunsul dat d-nei Lili.
Stiu ca e o palida consolare, mie mi-a placut la nebunie articolul.
Iarna trecuta, am avut o rezervare Bucuresti-Amsterdam dus intors la KLM cu un sejur de cateva zile in Amsterdam platit cu 3 luni inainte. Din motive obiective , nu am putut sa plecam in ziua rezervarii dar cum platisem deja hotelul am hotarat totusi sa mergem la Amsterdam cu alta companie( preturile la KLM erau uriase ) cu o zi dupa si sa folosim rezervarea pentru zborul de intors.Am anuntat KLM inainte de ziua plecarii de intentia de a ne intoarce pe rezervarea lor si de a nu ne prezenta la cursa de dus. Am ajuns la Amsterdam cu alta companie si cu o zi inainte de intoarcere am incercat sa facem check in( pe rezervarea KLM) .Rezervarea nu mai aparea in sistem, ne-am speriat si ne-am dus la aeroport,la Schipol ,sa vedem ce facem pentru ca nu mai aveam bilet de intors.La biroul din aeroport reprezentantul KLM ne-a zis ca nu mai e nicio rezervare pe numele nostru si ca trebuie sa ne luam alte bilete( de fapt cumparam din nou aceleasi bilete dar la pretul zilei care era cam de 3 ori mai mare).Am platit , ce era sa facem ,si ne-a facut din nou rezervare , dar cu acelasi numar ca si cel initial deci nu o rezervare noua.Pe mail in schimb am primit mesaj sa ne facem check inul la rezervarea veche.Am cerut pentru tot inconfortul creat o compensatie , un voucher,ceva , orice, prin care sa recunoasca ca au gresit.Nu s-a intamplat nimic , ba dimpotriva din toata corespondenta am constatat ca reprezentantii KLM care aveau nume romanesc, probabil de la biroul din Bucuresti ,au fost cei mai lipsiti de empatie.Nu vreau sa ma gandesc ce ar fi fost daca nu incercam sa facem check in si am fi mers direct la aeroport in ziua zborului ,in conditiile in care KLM nu ne-a facut nicio atentionare cca rezervarea e anulata .
Dle Morar
Ati avut noroc. Puteati sa fiti arestat pe aeroportul Schipol si sa vi se spuna ca aveti semnalmentele unui infractor roman cautat de Interpol. Asta i s-a intamplat fiului meu in urma cu cinci ani pe aeroportul cu pricina. De ziua lui, a propus logodnicei (acum sotia) sa petreaca un weekend la Amsterdam. Cand au coborat din avionul de pe ruta Londra-Amsterdam, a fost arestat de controlul de frontiera, dus intr-o camera, ampretat si anchetat. Fiul meu calatorea cu pasaport britanic fiind fusese naturalizat inca din anii ’90. Evident ca pe pasaportul britanic era un nume romanesc si locul de nastere Bucuresti. Dupa ce l-au luat la intrebari, cine e ce face, se studii are etc a trebuit sa-i dea drumul. Banuiesc ca granicierii si-au imaginat ca pasaportul era fals si au inventat povestea cu semnalmentele infractorului. Au trebuit sa-l elibereze pana la urma, pasaportul era cat se poate de autentic britanic si era al lui, engleza corespunzatoare unuia cu studii universitate in UK si amprentele erau ale unei persoane care nu avusese nici macar o amenda de circulatie. Pana in ziua de azi ma intreb: cati infractori romani cautati de Interpol circula cu pasapoarte britanice autentice pe Schipol ? Din fericire, logodnica lui britanica a inteles situatia, caci era o perioada de varf a campaniei anti-romanesti in Europa.
Da, dincolo de compania care, încă, pentru mine e favorită, există scăpări (cauzate de un personal incompetent, cred eu) care duc la astfel de situații.
Dl Morar,
Exprimarile dvs de tipul „Nepoata unor onorabili domni din India” si „nepoata unor onorabili cetateni din Surinam” au ceva urme de xenofobism/rasism. Ce importanta are nationalitatea angajatilor in problema relatata de dvs? Nu cred ca ati fi folosit aceleasi mentiuni daca aceiasi angajati erau olandezi..
Eu nu am gasit nici o urma de xenofobie ori rasism:) banuiesc ca ,ca pe orce carte pe care o citesti , intri in atmosfera data prin detalii si ca asta este motivul pentru care se face referire la nationalitatea doamnelor, e ca si cum as spune ( si aici voi fi rasista) :cineva a furat ceva si un tigan a furat ceva
Oana,
Mai ușor cu procesul de intenție. Poate nu sînteți la curent cu ideea de diversitate culturală, atît de dragă Europei (de stînga). Aste pe de o parte. Pe de altă parte, vă răspund cu un exemplu recent din Hexagon: ministra culturii a spus public despre televiziunile din Franța că sînt pline de masculi albi. Subliniez că, în acești termeni, doamna ministru e femelă albă. Răspunsul i-a fost dat de André Bercoff care a spus: „Acum o săptămînă am fost la Dakar și, ce să vezi, televiziunile de acolo erau pline de bărbați negri! „
Omul a arătat faptele. Nu știu cum se face că în majoritatea covârșitoare a cazurilor, onorabilii uitați prea mult la soare caută să te fure și nu le place munca. Chiar deloc!
… si sunt sigur ca Doamna Oana, nepoata unor onorabili cetateni din Romania, este uneori in postura de a auzi cuvinte frumoase si placute despre onorabilii ei inaintasi. Probabil ca ii vor suna a ceva xenofobie ori rasism daca onorabilii ei inaintasi se dovedesc a fi niste onorabili tigani eliberati pe vremea lui Cuza si care intre timp, prin eforturi proprii, au reusit sa isi albeasca nitel pielea de la prea mult stat in biblioteca si prin sali de opera si teatru sub atata si atata lumina artificiala …
Stimata doamna, daca nu ii cunosti stilul domnului Ioan T. Morar atunci nu te arunca ca si musca-n lapte doar pentru ca dumitale nu-ti suna „politically correct”. Apuca si mata o carte, mai rasfoieste o colectie de publicatii iar pe urma vei pricepe ca sunt unii oameni care au nu doar talent in a descrie ceva ci si suficienta experienta de viata ca sa o faca cu stil si har, deosebiti fiind de restul care scriu si ei ceva, doar ca sa se afle in treaba.
Cat despre sensul termenului onorabil … as fi onorat daca ai incepe sa-l pricepi dupa ce termini de citit aceste randuri.
Apropos, si Nea Iancu a fost cat se poate de onorabil iar personajele sale la fel 🙂
Am calatorit cu KLM si pe short haul si pe long haul si niciodata nu am avut probleme cu ei. Chiar la prima mea calatorie cu KLM prima conexiune a fost anulata si dupa o sedere de aproximativ 1h la coada la ghiseu,KLM mia propus 2 variante : cazare la hotel sau imi da loc in urmatorul zbor disponibil care urma sa decoleze dupa cateva ore. Ptr tot deranjul acesta mi sa dat un voucher ptr a servi masa si un upgrade la bussines class ptr calatoria respctiva. Al doilea incident a fost cand odata ajuns la Bucuresti am.constat ca nu a ajuns si bagajul. Drept compensatie mi sa oferit o reducere de 25% ptr urmatorul zbor cu KLM. Asa ca eu unul nu am dece sa ma plang de KLM si pe short haul tot pe ei am sai folosesc. Ptr long haul a trebuit sa trec la Finnair ptr ca destinatia unde calatoresc nu este deservita de KLM.
Stimabile nu ne mai epata cu drumurile dumitale, pune mâna pe carte, învață să scrii corect! E rușinos să nu știi să scrii corect!