Între titanii mai mari și mai mici ai literaturii române se ițește, cînd și cînd, capul smerit al unui scriitor cuminte, fără ambiții de înălțime, dar cu simțire adîncă. E cazul lui Ion Grămadă, universitar și prozator bucovinean, care a arătat pe cîmpul de luptă un talent și o vitejie care întrec cu mult opera lui scrisă.
S-a născut în 1886, într-o familie de țărani liniștiți, ocupați cu strînsul fînului și culesul merelor, dar a arătat o istețime pe care doar viitorii preoți și jandarmi ai satului o arătau. Școala l-a dus departe, tocmai la Universitatea din Cernăuți, unde a luat licența în istorie și geografie. A fost remarcat de Nicolae Iorga, care i-a făcut rost de o bursă la Viena. De acolo s-a mutat la Heidelberg, unde și-a dat doctoratul cu o lucrare despre Eminescu. În același an, 1914, trece în Regat, unde începe să predea limba germană. Pînă să înceapă războiul a făcut multe traduceri și a publicat lucrări de istorie și cîteva povestiri, fără să strălucească însă ca autor. Valoarea lui zăcea încă ascunsă în adîncul ființei sale, acolo unde stau ascunse, cînd stau, patria și curajul.
Norii se adunau asupra Europei, iar Ion Grămadă, care adulmeca urgia, s-a înscris la școala de ofițeri din Botoșani, pe care a încheiat-o în iarna lui 1916. Imediat a cerut să fie dus în prima linie și a început să-și mire camarazii cu virtutea sa militară.
Ion Grămadă s-a născut să fie soldat și a murit erou, trăindu-și vocația scurt și intens. S-a oferit voluntar în multe ocazii, și-a condus plutonul în incursiuni curajoase și a luptat fără odihnă din decembrie 1916 pînă în august 1917. Gloanțele l-au ocolit ce l-au ocolit, dar, pe 27 august 1917, l-au nimerit. Era o zi fierbinte de vară, scăldată în sînge și înecată în fum. Pe colinele satului Cireșoaia, sublocotenentul Grămadă își conducea detașamentul de vînători de munte într-un atac de flanc. O rafală de mitralieră, plecată dintr-un Bergman de 16 milimetri, fabricat în Germania, a retezat rugii deși de mure în care se ascundeau ai noștri și, odată cu ei, visele lui Ion Grămadă. Gloanțele i-au trecut prin abdomen și și-au văzut de drumul lor mai departe, rănind și omorînd alți oameni, culcînd la pămînt vite, mutilînd copaci.
Cu ultimele puteri, eroul Grămadă i-a încredințat plutonul sergentului Donose, despre care nu se mai știe nimic nici în ziua de azi.
