7,10 – Sună alarma. Atacă rușii. Lucian Mîndruță sare speriat din pat, se îmbracă repede cu primele haine de care se împiedică și urcă pe bicicleta lui semicursieră. După 500 de metri, se oprește din pedalat, respiră de câteva ori și se întoarce acasă, unde își începe ziua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Se felicită că și-a pus o alarmă atât de eficientă. Altfel nu s-ar fi trezit nici acum.
8,50 – Drumul spre serviciu e deturnat de întâlnirea cu un copil de opt ani cu care are o discuție de la egal la egal, deși nimeni nu se aștepta ca puștiul să se coboare la nivelul lui și să privească lumea cu atâta inocență.
9,45 – Ajunge la birou. Deschide YouTube-ul și își pune filmulețe cu oameni de la țară care stau degeaba. O colegă îl roagă frumos să nu mai țipe la monitor, dacă se poate.
11,00 – Scrie pe Facebook că s-a întâlnit cu un copil de opt ani. Deplânge lenea micuțului care, în loc să meargă la muncă pe un șantier naval, preferă să fie un asistat social și să trăiască din mila părinților.
15,00 – Masa de prânz l-a cam moleșit. Se gândește că i-ar prinde bine un somn de după-amiază. Se lasă pe spate în scaunul de la birou și adoarme numărând asistații social din județul Vaslui. Îi vine greu să-i adune pe toți într-un loc, pentru că asistații social nu vin nici măcar pentru salariul minim pe economie.
17,00 – Se gândește să scrie o fabulă în versuri despre discuția lui cu copilul de opt ani. Citește însă termenii și condițiile de la Facebook și află că Facebook-ul nu publică versuri. Se rezumă la o fabulă în proză.
19,15 – Ziua lui de muncă se încheie groaznic. Copilul i-a transmis un mesaj. Enervat de postările lui Mîndruță, s-a aliat cu rușii. A jurat să-i facă viața un coșmar. Nădușit și tremurând de frică, Mîndruță dă buzna în casă, deschide Facebook-ul și-i avertizează pe români că un copil de opt ani din sectorul 3 vrea să ne fure Basarabia și Gurile Dunării.
Lucian Putsă – n’am găsit altă rimă!