1992 a venit cu valuri inconştiente de entuziasm. După confruntarea titanilor Emil şi Nicolae, după o seară de luptă crîncenă, numele cîştigătorului s-a întrupat. Eram îndoit. Profesorul de geologie îl […]

Dl Andrei Pleşu are umor. Prin comparaţie cu acrii săi emuli, e reconfortant să îl auzi luînd în tărbacă sulfuroşii propagandişti de modă nouă. E imun la ameninţarea cu ştreangul […]

M-aş fi împăcat cu soarta. Eram, în 1989, un poet cenzurat, extras cu forcepsul din circuitul public, pus la index. Mi se stinsese ultima speranţă, taman ce dădusem cu bîta-n […]

Multă lume se întreabă zadarnic cum înnebunesc intelectualii, cum îi ia valul politic, de ajung să spună tîmpenii şi să se prostitueze fără să roşească. În România, cel puţin, obiceiul […]

Dintre artiştii răsfiraţi prin ţară, scriitorii sînt cei mai pîrliţi: ei nu susţin concerte, nu cîştigă comenzi de stat, nu întreprind turnee triumfale. Stau şi buchisesc la volume şi, în […]

Sfîrşitul lui februarie 1990 ne-a găsit liberi. Ieri, întristare, azi, bucurie, ieri, întuneric, azi, lumină. Ca orbul iubind libertatea am primit şi privit organizarea primului congres al scriitorilor din România. […]

Hăt, demult, pînă cînd au explodat în presă stenogramele, stropind în jur cu căcat, lumea avea impresia că intelectualii şi rudele lor mai sărace, ziariştii, au obiceiul de a vorbi […]

Părinţii sînt cele mai fericite fiinţe din lume dacă odraslele lor dovedesc un talent ieşit din co­mun încă de la cea mai fragedă vîrstă. Copilăria mea a fost umbrită permanent […]

Ţara-i mică, da, da’ mare-i cultura ei. România se mîndreşte cu un record european: are cele mai multe reviste culturale. Şi fiecare merge pe drumul ei electoral. Observatorul cultural e […]

Între 1981 şi ’82, am fost suplinitor. Vreo lună în Bucureşti, unde am aflat ce va să zică sintagma „liceu industrial“ şi ce note trebuie să dai ca să fie […]

Mare lucru e un premiu la casa omului. Dacă ai premiu, eşti mai ţanţoş, mai dîrz, mai sigur pe tine. Da’ dacă n-ai premiu, măcar unu’ de sămînţă, ar trebui […]

În 1996, Laurenţiu Ulici redresase Uniunea Scriitorilor. Semnase un contract beton cu un lanţ de cazinouri şi nutrea planuri de mărire. Urmarea celebrei călătorii pe mare a fost că, în […]

În 1994, Uniunea Scriitorilor s-a lipit de o croazieră internaţională, în bazinul mediteranean, pe un vapor de lux, all inclusive (dar noi nu ştiam ce e aia), timp de vreo […]

În urmă cu vreo două luni, publicam în "Caţavencii" două articole  (primul, al doilea) care se refereau la blogul judecătoarei constituţionale Iulia Motoc. Doamna furase cîteva articole, ale unor jurnalişti […]

Grea viaţa de jurat! După ce te hotărăşti să intri în joc şi crezi că numai cerul e limita, descoperi că lucrurile sînt mai complicate şi prezintă umflături. Acum vreo […]

Premiul „Augustin Frăţilă“ pre mulţi i-a popit şi orbit. Deşi suma de 10.000 de euro pare fabuloasă pentru nişte sărăntoci notorii, precum scriitorii, dacă o întindem pe un an sau […]

Habar n-aveam în 1983 că în depozitul editurii Cartea Românească odihneau, neatinse de mîna febrilă a cititorului sau de foarfeca nemiloasă a cenzorului, niscaiva comori. Gestionarul de dinaintea mea prăduise […]

Un singur loc era intangibil la restaurantul scriitorilor. Locul lui Jebeleanu. Cum intrai din hol, masa din dreapta, ferită, unde spatele îi era asigurat de lambriurile de lemn. Acolo şedea […]

A fost suficient ca o mică asociaţie cvasi-necunoscută, „Casa de cultură“, condusă de un preşedinte şi mai necunoscut, Mario De Mezzo, să instituie un premiu literar de 10.000 de euro […]

Băiet fiind nu cutreieram păduri şi nici nu-mi puneam fruntea la vreun izvor. În schimb, mergeam de zor la Palatul Pionierilor. Acolo era un cenaclu. Cum intrai pe marea poartă […]