Articole ce conțin cuvântul cheie: Raluca Turcan

Deși ecoul sunetului îngrozitor încă mai dăinuia în cristalele Swarovski din ochii rîsului cu fes pe-o ureche, miniștrii păreau să-și găsească ușor calmul. Poate să fi fost liniștea care se […]

– A scris cineva „tărie“? întrebă din nou capul lui Băsescu, dar nici de data asta nu-i răspunse nimeni. Cu toții se holbau uimiți: cum putea un cap să apară […]

Amorașul rosti sacramental „Să-și primească osînda!“ și plesni din degete. Ludovic II închise ochii și regretă că n-are nici o poză cu icoana făcătoare de guverne a sfîntului Klaus, s-o pupe pe […]

Amorașul cu haloul pe cornițe reveni în mijlocul lor, afabil ca întotdeauna: – Totul e bine? Sînteți mulțumiți? V-ați acomodat? – Ne mai ții mult aici, în duhoarea asta? întrebă […]

Erau deci pe lumea cealaltă. Stăteau zgribuliți și rebegiți, deși amorașul cu haloul pe cornițe nu contenea să-i asigure că e doar o situație temporară și că în curînd se […]

Ludovic II privi biruitor înspre umbra neagră, așa cum numai un om care izgonise rasismul pe veci pentru că îl interzisese prin ordin de ministru putea face. – Vezi ce […]

E pandemie, sunt inundații și mai e și Raluca Turcan, calamitatea care se aseamănă cu diabetul, în sensul că îți omoară viitorul fără durere și simptome. Când și când o […]

Războiul era așadar declarat. Șică simțea furnicături în vene. Era gata. Iată, Turcan se apropie conspirativ de urechea lui și-i va da puterea să dezlănțuie… – Preanevorbitul stăpîn al vieților […]

Marcel Ciolacu, întrebat despre dosarul DNA vizând PSD: „Ce îmi cereţi, să mă duc să îmi dau foc în faţa DNA-ului?”. Mda, iată, el insistă că episodul acela cu bâțâiala […]

Umbra neagră privea cabinetul lui Șică II și parcă nu-și revenea din uimire. Cine ar fi bănuit că, ascunși sub sacourile scumpe mirosind a Chanel și parvenitism, se ascundeau asemenea […]

– Într-adevăr, preamărite Șică, de ce ai o haină cu trei numere prea mare? Ludovic II se albi și încercă să murmure ceva, dar buzele nu păreau să-l asculte. Un […]

– Căpitanul Finanțist??? repetă uimit întregul cabinet, cu ochii țintă la vistiernicul Cîțu care, mascat cu chiloții și învelit în furoul-pelerină, îi privea cu determinarea unui erou de teapa lui […]

O tăcere stranie învălui cabinetul după ultimele cuvinte ale vistiernicului Cîțu. Miniștrii se priveau unii pe alții fie cu stinghereală, fie cu un licăr poznaș în pupile. În cele din […]

Dar iată că se întîmplă un lucru neprevăzut: deodată, supapa dintre cele două sfere cărnoase ale aparatului de măsurat nesimțirea începu să șuiere furioasă. „Ce să fie?”, se întrebau toți, […]

Vorbele umbrei negre părură să-i liniștească pe membrii cabinetului, ceea ce nu se putea spune însă despre misteriosul vînt. Mai mult, alături de șuierul său ușor, părea că milioane de […]

Dar iată că vîntul se înteți și mai tare. Zgribulită, Turcan își aranjă cîteva pene rebele și, făcîndu-și curaj, îi puse odată întrebarea umbrei negre: – Mărite M, vîntul ăsta […]

Așa cum promisese, Turcan luă asupră-i din nou rolul de bărbat în relația cu Ludovic II și se pregăti să-i pună umbrei negre întrebarea care îl înspăimînta atît pe cel […]

Dar vîntul, vîntul acela despre care umbra neagră spunea că bate prin economie, începea să se întețească. Ușor, parcă pe nesimțite, deci destul cît să atragă atenția tuturor. În definitiv, […]

Un vînt ușor, aspru și tăios începu să sufle discret prin încăpere, zgribulind întregul cabinet. Surprinși de o asemenea boare, miniștrii lăsară femeii de serviciu grija rămășițelor lui Șprițache din toaletă și, […]

Auzind el că gaura din masca de protecție e tot pentru luat, deci, probabil, asemeni buzunarelor mărite de pandemie, Ludovic II își luă o figură de substitut de monarh providențial […]