Aventurile memoriei
Memoria e cel mai gîrbovit toiag. Pînă nu vine cineva să te tragă de mînecă, ți se pare că lumea e a ta. Dar, cînd încerci să te confrunți cu […]
Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.
[Închide sau apasă ESC]Memoria e cel mai gîrbovit toiag. Pînă nu vine cineva să te tragă de mînecă, ți se pare că lumea e a ta. Dar, cînd încerci să te confrunți cu […]
Asta e o poveste pe care o uitasem, noroc că Marius Ghica mi-a readus-o în memorie deunăzi. Eram, acum 26 de ani, pe vaporul Renaissance, dimpreună cu 40 de confrați […]
Mircea Nedelciu era un parșiv cu lipici în priviri. Dacă aș fi femeie, aș spune că era un Scorpion desăvîrșit. Parcă ar fi venit din versurile lui Arghezi: Pleoapa cînd […]
Comunismul românesc a fost nașpa, chinuitor și nesfîrșit, dar asta nu i-a împiedicat pe oameni să se bucure de viață. Dacă ești tînăr și îți zumzăie prin vintre hormonii, iar […]
Pe cînd eram gestionar la Cartea Românească m-am întîlnit, așa cum e și firesc, cu mulți scriitori. Stele ale bolții literare, dar și scriitori mărunți, comete ale universului, care se […]
Dacă știi alfabetul, gata, ești scriitor. Neapărat geniu! Artistul atins de filoxera muzei se așază la masa de scris și, printr-un efort titanic, dă gata capodopera. Bănuiesc că ciudățenia asta […]
În decembrie ’89 am fost deținut la Jilava împreună cu actualul vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, pe vremea aceea doar aspirant literar, care se pricepea mai bine la contabilitate și pian. […]
Am primit multe mesaje după articolul de săptămîna trecută, iar tonul general, dacă ar fi să-l rezum, sună cam așa: „Bine-bine, tu spui una, dar uite ce spune Uniunea Scriitorilor”. […]
E oare cu neputință să vă imaginați vreun scriitor contabil sau afacerist, adică scufundat în chitanțe, facturi, livrări și profit? Așa s-ar părea. Dar scriitorii sînt și ei oameni. Iar […]
La început a fost și a rămas prejudecata În lumea culturii române și mai ales în ograda literară e mare debandadă, deși legislația a dat dreptul artiștilor, înainte și după […]
Literatura română ascunde cîteva dispariții, cîteva enigme și un strop de întuneric. Nu e ea prea dodoloață, nu are anvergură universală, dar are destine speciale cu duiumul. Cunoscătorii legumesc cu […]
30 de ani… cînd au trecut? Ce întrebare firescă, ridicolă și fără răspuns! Imaginea României din decembrie ’89 se încețoșează tot mai tare, ca o poveste spusă la a zecea […]
Iată-ne și la sfîrșitul acestei incursiuni în circumvoluțiile dlui Mircea Mihăieș. Ai tot dreptul, dacă urăști din rărunchi, să împroști cu venin. Face bine la lingurică, și la bătrînețe. Da, […]
Poate că e timpul să dau gloriosul nume al celui care, vorba lui Traian T. Coșovei, „a întristat hîrtia” României literare: Mircea Mihăieș. Nimeni, niciodată, nu îmi va putea explica […]
Ar trebui, înainte de a continua, să-mi avertizez cititorul că toate lucrurile pe care le descriu de atîta vreme sînt reale. Ele au fost scrise și semnate, sub titlul „O […]
Din nefericire, sînt obligat să continui serialul iscat de acel articol odios, apărut în România literară nr. 44/2019. Cel care își varsă fierea pe foștii colegi e bine-mersi. Nu-l tulbură […]
În cazul canaliilor, se confirmă ce zicea un poet de acum 150 de ani: Mamă, mamă! îi zicea, / N-auzi, mamă? zi-i odată, / Zi-i că este și gușată, / […]
Nu mi-aș fi închipuit ca autorul articolului „O răfuială prostească“ să fie atît de vulnerabil, atît de ușor de citit în resentimentul pe care îl promovează. M-am adîncit cu voluptate […]
Am afirmat că prostul cu carte e o pacoste. Dar ce te faci dacă omul în chestiune nu e tălîmb, ci isteț, versatil, tobă de carte, uns cu toate alifiile […]
La sfîrșitul lui 2006, totul îmi mergea din plin, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Banii veneau după o lungă secetă și cădeau ca o ploaie binefăcătoare, din cer ori […]