Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Relatare despre generalul David

Zoom Relatare despre generalul David

Așa cum o dovedește moartea lui eroică și fulgerătoare, David Praporgescu s-a născut și a trăit ca să conducă o secvență de bătălie, pe 13 octombrie 1916, pe Valea Oltului. Armata română era bombardată, hărțuită, depășită, secerată, alungată și aproape înfrîntă de înaintarea trupelor germano-austro-ungare, soldații rămași în viață erau demoralizați, răniți sau înfometați, iar comandanții, cu rare excepții, aveau ca plan de luptă retragerea. Nu însă și generalul de brigadă David Praporgescu.

S-a născut în 1866 la Turnu Măgurele, o localitate care, în afara unor locuri de pescuit la crap și la somn, nu putea oferi nimic. David a profitat de mica avere agricolă a părinților și a absolvit Școala Normală. A fost o vreme învățător prin satele sărace și prăfuite ale Munteniei, dar viața printre secerători, capre și hore nu a corespuns așteptărilor lui. În 1885, David s-a înrolat voluntar în Regimentul 11 Călărași din Botoșani și a luat armata de la zero cu un zel pe care doar eroii despre care le vorbea elevilor săi îl arătaseră. După trei ani de culcaturi și salturi înainte, de lustruit pușca și alergat cu ranița în spate, de țesălat hergheliile și călărit fără oprire, David a ajuns sergent, dar cunoștințele și îndemînarea sa militară depășeau cu mult cerințele ofițerești. Așa se face că a primit permisiunea să dea examenul de absolvire la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie de la București, pe care l-a luat primul, umilindu-i pe toți absolvenții de familie bună care trăgeau chiulul la zi.

Odată ce s-a văzut sublocotenent, David nu s-a mai oprit din pregătire. A făcut repede Școala Specială de Cavalerie, pe care a terminat-o șef de promoție, apoi a studiat la Școala de Echitație Franceză de la Samur, s-a pregătit la Regimentul 5 Dragoni din Compiègne și a revenit la București ca să absolve, tot primul, Școala Superioară de Război. A urmat un an de perfecționare în trupele de cavalerie austro-ungare, fiindcă David se aștepta să lupte nu numai împotriva Franței, așa cum cerea tratatul militar semnat de România cu Prusia și Austro-Ungaria, ci și împotriva austriecilor, așa cum lăsa să se înțeleagă lunga tradiție de trădare a politicienilor români. La sfîrșitul celor douăzeci de ani de pregătire militară intensă, în care aproape că nu descălecase și nu-și luase pușca de la ochi, David Praporgescu s-a pus pe așteptat războiul și bătălia în care avea să-și împlinească destinul. A deținut comanda unor regimente, brigăzi, divizii și corpuri de armată celebre, iar cînd, în cele din urmă, războiul a venit, David s-a așezat exact acolo pe unde avea să treacă glonțul lui. Pe 13 octombrie, în mijlocul unei bătălii pe care generalul Praporgescu a condus-o din prima linie, întîlnirea cu destinul a avut loc. Obuzul adus cu trenul din Saxonia Superioară, din uzinele Krupp, a călătorit o vreme prin aerul curat al Văii Oltului, a șuierat stîrnind ecouri între versanți și a explodat apoi într-o poiană, eliberînd o schijă. Această schijă a știut să găsească pieptul generalului Praporgescu și să-l doboare ca pe un erou, înfășurat în gloria celor viteji și tineri.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]