Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Beregata adîncă Toată lumea știe că scriu aici de cîțiva ani despre conducerea USR. Am preluat făclia de la armeanul chițibușar Ștefan Agopian, din solidaritate de redacție, dar și pentru că multe dintre acțiunile acestei conduceri îndrăznețe și tinerești par a fi dominate de bunul plac și disprețul pentru banul public. Din clipa în care Statutul USR a fost schimbat, în absența unei hotărîri a Adunării Generale, lucrurile au plecat la vale. Pe cai mari, apărați de brațe tari, muncitorești, […]

“Ce ai cu Manolescu?” – mă întreba, deunăzi, un poet care-și luase indemnizația de merit și trăia, de acum, fără grija zilei de mîine. “Te-a lansat, te-a ocrotit, te-a făcut om… iar tu și gașca îi înfigeți cuțitul în spate. Vă tot ascundeți că principiile, că conducerea, că statutul… să știi de la mine, altul mai bun n-o să găsiți! Și-o să-l regretați o mie de ani!” M-am uitat lung. Nu cu înțelepciune sastisită și nici cu invidie. Ci cu […]

Cu două cărți și cu un premiu al USR, aveam toate motivele și toate speranțele să devin membru, încă din 1984. Dar ce să vezi? Partidul se prinsese că breasla luase boala vacii nebune și nu mai executa ordinele. Începînd cu 1978, criticile mai voalate sau mai directe la adresa politicii de stat răsăreau peste tot, în cărți, în conferințe, în scrisori. Nu mai prididea cenzura cu tăiatul și refăcutul. Dar cel mai rău era la consilii, unde blestemații de […]

Încurcate sînt căile istoriei literare! Scrii, crești, suferi, viermuiești neliniștit și aștepți clipa în care critica literară autorizată, aia cu patalama și cu vechi state de serviciu, să vie să recunoască, de care putem zice depandă! E o istorie veche cît literatura română și la fel de năbădăioasă ca ea. Nu există satisfacție mai mare a criticului în fața domnului autor decît aceea prin care îl condamnă la uitarea publică cu o sentință. Închipuiți-vă furia clocotitoare a jandarmului universal, care […]

Cînd vine vorba de principii, sîntem cei mai tari. Cu practica e nițel mai rău. În ultima jumătate de an am lăsat-o mai moale cu USR. Nu de frică și nici din interes, deși am înțeles că era suficient să-mi pun frînă la gură și aș fi beneficiat, printre urale și bătăi colegiale pe spate, de celebra indemnizație de merit. Cum zicea jupînu’: talent cu polonicul, caracter cu lingurița. Păi, dacă aveam caracter, puneam batista pe țambal și deveneam complice. […]

Editoriale
  • Dragi cetățeni români!

    3 decembrie 2019

    Klaus Iohannis nu-i chiar nepotul feldmareșalului Mackensen, dar cu siguranță cîțiva uncheși de-ai săi au bătut pas de defilare pe Calea Victoriei în 1916, cînd nemții au intrat ca-n brînză […]

  • România normală

    3 decembrie 2019

    Nimeni nu știe cum arată România Normală, cu atît mai puțin noul președinte Iohannis, care a apărat acest slogan cu fălcile încleștate, ca și cum s-ar fi temut să nu […]

  • Ruleta românească

    3 decembrie 2019

    Rar a fost dat României să vadă sinucigași mai talentați decât cei din Guvernul Orban. Ar fi, poate, un spectacol simpatic dacă nu i-ar afecta pe deja din ce în […]

  • Rușinea de a fi stîngist

    26 noiembrie 2019

    Datorită mamuților cu păr, cu burtă sau cu chelie din PSD, intelighenția românească de stînga, rușinată, se dopează cu praful marxismului prin cafenele obscure sau prin facultățile de Filosofie, așteptînd […]

  • Țară, țară, vrem președinte!

    26 noiembrie 2019

    Klaus Iohannis și-a anunțat candidatura la președinția României, pentru un al doilea mandat, în iunie 2018, cu aproape un an și jumătate înainte de alegerile prezidențiale. De atunci, KWI așteaptă […]